Voi incepe acest articol intr-o nota optimista, lasand impresia ca ceea ce se intampla rau in jurul meu nu-mi va influenta scriitura. Voi lasa deoparte starile de furie si incrancenare, amestecate cu cele de tristete si amaraciune, generate de ceea ce se intampla „in real life”.
Voi incerca sa uit imaginile cu pensionari manifestand cu cupoanele in mana, la vedere, in incercarea disperata de a se justifica „ca nu ei fura tara”, ca nu ei sunt marii evazionisti fiscali, cei din cauza carora bugetul de stat a intrat, aproape, in incapacitate de plata.
Nu ma voi mai gandi nici la mamicile, disperate si ele, ca li se va reduce dramatic indemnizatia de crestere a copilului.
Deci, NU voi mai face nimic din toate acestea. si stiti de ce ? Pentru ca vreau sa gandesc pozitiv. Vreau sa vad scanteia „de la capatul tunelului”, nu „luminita”. si aceasta scanteie ar fi data de faptul ca, fiind in Uniunea Europeana, ca stat membru cu drepturi depline, tara mea, Romania are o mare sansa. sansa de a atrage fonduri europene care sa o ajute sa se indeparteze de marginea prapastiei.
Singura mare problema ar fi aceea ca, desi Romania este de aprope 3 ani tara membra UE, ea nu stie sa atraga aceste fonduri. Degeaba analisti economici si financiari spun, de cate ori au ocazia, ca „fondurile europene, daca sunt folosite eficient, produc restructurare, produc dezvoltare, competitivitate si chiar sustenabilitate”. Afirmatiile anterioare apartin fostului negociator sef pentru aderare Romaniei la UE, profesorul Vasile Puscas, personalitate care, de fiecare data, reitereaza nevoia de a intocmi proiecte viabile, care sa aduca bani europeni, bani care sa fie investiti „cu cap” si sa produca, la randul lor „valoare europeana”. Pentru ca, nu-i asa, si romanii sunt cetateni europeni.
La nivelul regiunii de nord-vest, se incearca, poate mai abitir decat in celelate zone ale tarii, sa se faca proiecte care sa poata accesa „robinetul” cu fonduri europene. si chiar se reuseste acest lucru. Dovada: multitudinea de proiecte, fie realizate, fie in derulare sau implementare, cu care acesta regiune se legitimeaza. Orase ca Bistrita-Nasaud, Carei, Zalau, Oradea, sunt marturii clare ca, daca se vrea, se poate! Nu sunt vorbe patetice, fara o acoperire concreta. Atat autoritatile locale apartinand acestor orase, cat si cei provenind din mediul de afaceri au dovada concreta a finalitatii gestului lor. Proiectele intocmite de cei mentionati fie au fost finalizate, fie sunt in derulare.
Concret, primaria orasului Carei se poate lauda cu proiectul „Circuitul Targurilor Medievale din Transilvaniade Nord – Castelul Karolyi din Carei, Castelul (Cetatea) Karolyi din Ardud;
sau, judetul Salaj, cu proiectul „Modernizarea si extinderea Complexului de Servicii Comunitare Cehu Silvaniei prin infiintarea de ateliere vocationale pentru tinerii iesiti din sistemul rezidential”, sau primaria orasului Bistrita, cu proiectele de reabilitare a 6 scoli, intre care, la loc de cinste se situeaza colegiul „Andrei Muresanu”.
Recent am participat la „Gala multiplicatorilor de informatie eurpeana in regiunea de Nord-Vest”. A fost o surpriza extrem de placuta, deoarece am putut sa constat ca prin partea asta de tara oamenii, de la mic la mare (caci au fost premiati si elevi) se zbat si chiar reusesc sa atraga, prin initiativele lor, bani europeni. Am asistat la decernarea de premii pentru proiecte si initiative din domeniul educatiei, al culturii si patrimoniului, al mediului antreprenorial. Iar acest lucru m-a facut sa ma gandesc ca totusi mai exista o speranta. si ca vor veni si vremuri mai bune, ca nu totul va fi gri sau negru! Ca nu vom fi doar consumatori de bani europeni, ci si „multiplicatori” de valori europene, create cu banii europeni, atrasi de la Uniunea Europeana.
Sorina Bruj
Dank Media
Reprezentant regional Business Point si Business Adviser
