Intoarcerea la popor (clamata in anii din urma – si cand trebuia, si cand nu trebuia!) pare a se indrepta, cu efect de bumerang, impotriva celor care-si facusera din ea cliseu pentru discursuri sforaitoare si munitie pentru ciuruiri improvizate. Dar nici ceilalti nu sunt mai breji, pilotand orbeste, la raliuri politice absurde, masini tunate, dar fara carburanti. Cartoforii mahmuri ai falselor alternative sprituiesc nemultumirea populara fata de cei dintai, pentru a-si pregati mai abitir (re)capitonarea fotoliilor guvernamentale de sub propriile sezuturi. Insa Istoria joaca, de uneori, feste, iar multi pesti din borcanul acesta comun, care s-au ingrasat peste masura in doua decenii de furaciuni, pot sfarsi pe gratarul fumegand al unui vot negativ anti-tot.
Vine scadenta, iar cei care (desi nu traiesc bine!) n-au iesit in strada ar putea baga in urne, cu ultimele puteri, ultimul simbol al nemultumirii lor fata de batjocura generala din 1989 incoace: UN VOT. Democratia a fost demagogizata caragialesc de catre clica politica damboviteana, care a jecmanit tara in ultimii 22 de ani. Acum, un tur-retur al acestui joc periculos este riscul final pentru cei care cred ca isi pot permite orice. Aroganta costa. si, mai cu seama in vremuri tulburate de crize mondiale, continentale sau globale, oamenilor simpli (care duc pe umerii lor de Atlas intreaga umanitate) le vine mintea la cap.
Nimic nu va mai fi ca inainte in politica (si, implicit, in societatea) romaneasca. Iar cei care au umilit si infometat Poporul, in aceste decenii de ciocoism neo-fanariot, ar face bine sa constate, in preajma unei revolutii a votului (care pare inevitabila), ca POPORUL ARE INTOTDEAUNA DREPTATE.
(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)
