Diversitatea continentului european este o incantare turistica si, as indrazni sa spun, stilistica. Ceea ce atrage turistii alunga, insa, economistii si investitorii, pentru ca, la fel ca in cazul Romaniei, cand ai prea multe pareri si prea multe personalitati, nu mai ajungi sa iei decizia corecta niciodata. Asadar, ca sa nu ne mai consideram europeni de mana a doua, este suficient sa ne gandim ca modalitatea in care liderii Europei s-au intalnit de nenumarate ori, s-au inteles, apoi s-au razgandit si au luat-o de la capat, seamana foarte mult cu politica damboviteana.
Pana la un punct, diversitatea este, bineinteles, o calitate. Am vazut in comunism cat de mare este pacatul uniformitatii si al unanimitatii si cat de mult rau poate aduce. Acum insa, nici prea multa diversitate nu aduce fericirea, de vreme ce capetele luminate sau macar influente ale batranului continent se bat in idei degeaba, cata vreme nu reusesc sa se puna de acord asupra unui plan comun de salvare a monedei euro si, implicit, a bunastarii batranului continent.
Ultima gaselnita mi se pare si cea mai hazardata, ca unele tari mai nou venite in club si care au tras tare cu reducerile bugetare, platind un pret incomod, sa participe la salvarea celor care au jucat si au dansat pana au picat sub masa datoriilor suverane.
De unde si intrebarea legitima: de ce ar trebui romanii sa plateasca o contributie de salvare de la excesul de uzo grecesc sau de la nesfarsita dolce vita italiana? Pentru ca noi am fost exagerat de ascultatori si am taiat in carne vie din propriile cheltuieli?
Diversitatea Europei se poticneste in acest punct si revine la o lectie mai veche a istoriei, in care cei mai mici platesc pacatele celor mai mari si mai neglijenti. Sau rudele sarace, dar mai chibzuite, platesc pentru excesele celor avute, conform preceptului biblic: celui care are i se va mai da, iar de la cel ce nu (prea) are se va lua si ceea ce are. Cred ca aici ar trebui sa spunem stop joc si sa-i punem pe prealuminatii Europei sa mai calculeze si sa se mai intalneasca o data si inca o data. Poate vor gasi si alta solutie decat aceea ca tot saracii Europei sa plateasca pentru masa prea imbelsugata si risipitoare a bogatilor!
(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)
