Revin asupra unei idei pe care o consider de o importanta cardinala: la inceputul veacului al XX-lea capitalismul romanesc se distantase mult – ca stil, ca preocupari si ca rezultate – de capitalismul occidental. Asa se si explica de ce literatura romaneasca a vremii e plina d’alde „Mos Costache” din „Enigma Otiliei”, personaj pe care George Calinescu il considera tipul clasic al burghezului roman.
Mos Costache era un om de treaba, dar strans la punga, in sensul ca nu se „aventura” sa faca investitii mari. Fiind preocupat indeosebi de afaceri imobiliare. Afaceri in care se vanturau multi bani fara ca oferta de marfuri de pe piata sa cunoasca toate schimbarile in bine necesare unei tari ce nutrea visuri de bunastare. Cazul Malaxa – romanul care s-a lansat in stil occidental, pornind de la o mica presa de ulei si ajungand un mare industrias – era atipic pe meleagurile dambovitene. Multi dintre romanii intrati in afaceri se obisnuisera sa faca bani din speculatii imobiliare.
Intr-adevar, grosul burgheziei il formau oameni de tipul lui Constantin Giurgiuveanu (Mos Costache). Oameni bogati, foarte bogati, cum adeseori aminteste George Calinescu in cartea sa. Dar bogatia lor era statica. O bogatie imobiliara. Constantin Giurgiuveanu era proprietarul a fel de fel de imobile: hoteluri si restaurante, localuri pentru jocuri de noroc, case de inchiriat. El „muncea”, in sensul ca alerga sa-si sporeasca veniturile, sa le adune, fiind mereu preocupat sa intocmeasca tot felul de polite care sa-i aduca avantaje. Se lasase prins intr-o itarie complicata, in care un om cumsecade, in fondul lui, un tata bun ca „Mos Costache” devenise siret, avar, contradictoriu chiar in sentimente. Lumea lui era dominata de hrapareti, de smecheri, de indivizi dornici de inavutire si el nu putea sa fie altfel. Dar bogatia lui, „munca” lui nu produceau bunuri materiale si nu conduceau spre progres. (Mediafax)
Citeste articolul integral pe zf.ro
Sursa foto: Arhivafoto.ro
