Cartierul Obor din Bucuresti a dat una din cele mai bune echipe de fotbal din perioada interbelica, Unirea Tricolor. Aceasta a luat fiinta in iunie 1926 prin fuziunea celor doua cluburi ale cartierului – Unirea (fondat in 1924) si Tricolor (1916). Clubul nou format va pastra arena din Obor a clubului Unirea. Stadionul a fost construit in anul 1924 si se afla chiar vizavi de Gara Obor. Constantin Anghelache, un fost jucator al Unirii din acea perioada, spunea intr-un interviu: „Acea parte din viata mea e acum ingropata in zona Garii de Est, langa Obor, unde era micul nostru stadion de 4.000 de locuri. Zac acolo niste blocuri comuniste, cate unul ridicat pe linia de centru si a careurilor.” Stadionul a fost inaugurat in octombrie 1924, la meciul inaugural asistand 3000 de spectatori.
in primavara lui 1934, stadionul intra intr-un plin proces de modernizare, care avea sa coste clubul trei milioane de lei. Capacitatea stadionului este marita la 4.000 de locuri. Pe locul tribunei vechi de lemn, se va construi o noua tribuna, de 2.000 de locuri, din beton armat. Noua tribuna avea lojii speciale pentru presa cu pupitre comode, iar sub ea s-au amenajat vestiarele, un restaurant si un mic hotel.
Echipa din Obor – de la legionari la comunisti…
Clubul din Obor a fost considerat clubul Miscarii Legionare, deoarece la nivelul conducerii, al unora din jucatori si al suporterilor, existau simpatii pentru Garda de Fier, dar si pentru ca legionarii i-au facut reclama in 1940, cu toate ca se stie ca ei erau mai mult adeptii atletismului decat ai fotbalului. “Daca, in ultimii ani, o echipa de fotbal a fost napastuita, hulita, batjocorita, aceasta se stie ca a fost Unirea Tricolor. Azi e bine sa se stie care au fost motivele acestei atitudini. Este echipa cea mai reprezentativa a Bucurestiului, a unui cartier pur romanesc. Este echipa care a avut ca presedinte pe profesorul Nae Ionescu si totdeauna mare animator pe avocatul Vica Negulescu”, se consemna in ”Gazeta Sporturilor” legionara. Valeriu (Vica) Negulescu, fruntas al Miscarii Legionare, avocat de profesie si, in perioada statului National-Legionar, primar al sectorului 2 al Bucurestilor, director al Directoratului de Fotbal si sef al gruparii oborene, s-a aflat, intre 1941 si 1945, in Germania, in lagarul de la Buchenwald. Reintors in tara in iulie 1945, a fost arestat trei ani mai tarziu. A murit, in 1959, “zidit de viu la Jilava”, dupa cum marturisesc cei prezenti acolo. Guvernarea legionara a cazut in ianuarie 1941, dar comandantul legionar Vica Negulescu a ramas directorul fotbalului pana in aprilie. Cat priveste titlul castigat de oboreni, ramane in discutie posibilitatea strict valorica a unei echipe – Unirea Tricolor – de a lua titlul dupa ce, in sezonul precedent, nu izbutise nici macar sa se salveze de la retrogradare.
Ministerul de Interne nationalizeaza Unirea Tricolor!
in 1947, echipa Unirea Tricolor era antrenata de celebrul stefan Carjan. Din cauza ca s-a opus cedarii echipei din Obor catre MAI, a fost ridicat de acasa in decembrie 1948 si trimis pentru zece ani in puscarie. Pana la urma, pentru ca a refuzat orice fel de colaborare, regimul comunist i-a mai dat un “supliment” de patru ani la stuf, in Delta, asa ca fostul tehnician a fost eliberat de-abia in 1962. Dupa razboi, Unirea intra in declin in primul rand din cauza dificultatilor financiare. in 1947, clubul este preluat de Ministerul de Interne, schimbandu-si numele in Unirea Tricolor MAI. Pe 14 mai 1948, echipa fuzioneaza cu Ciocanul Bucuresti, rezultand clubul Dinamo Bucuresti, care a fost reprezentat provizoriu de ambele grupari, respectiv Ciocanul si Unirea Tricolor MAI. Aceasta din urma retrogradand, a devenit Dinamo B, iar Ciocanul s-a transformat in Dinamo A, actuala echipa din stefan cel Mare.
Inspirati si iritati de succesul militarilor, generalii de Securitate si Militie au decis, in 1947, ca e momentul ca si Ministerul de Interne sa-si faca echipa. Tactica a fost insa mai vicleana: n-a fost desfiintat un club, ci furate doua! Unirea Tricolor promovase, in primavara anului 1947, pe prima scena dupa o lupta grea, in Divizia B, cu Venus. La oboreni aparusera jucatori de mare clasa, precum tanarul Titus Ozon. “O vreme am supravietuit asa, mergeau nea Fane Carjan si ceilalti cu caciula in mana pe la unul si pe la altul, pentru a face cheta. in prima divizie erau insa alte cerinte. Dupa promovare, echipa s-a destramat”, povestea marele fotbalist in 1995. Chemat de trei dintre colegi, care semnasera deja cu Jiul Petrosani, Ozon a plecat in Valea Jiului. in acest moment de cumpana au intervenit Internele. Ministerul a facut o oferta de fuziune intre Unirea Tricolor si FC Politia. Autoritatile promiteau lucruri atragatoare: se pastra numele Unirea Tricolor, nu se schimbau culorile (albastru-negru), echipa ramanea in cartierul Obor, se moderniza stadionul si erau pastrati vechii jucatori, care urmau sa primeasca serviciu in cadrul ministerului.
Startul dezastruos de sezon, echipa decimata, criza financiara si santajul Ministerului de Interne au dat rezultate: antrenorul si secretarul, care se opusesera fuziunii, au demisionat, iar presedintele a cedat. Pe 4 octombrie 1947, o noua Adunare Generala hotara fuziunea, noul club numindu-se Unirea Tricolor – MAI. Practic, aici s-a terminat istoria Unirii Tricolor. Prevazand ca nu mai sunt sanse de salvare, Ministerul a “inghitit” o alta grupare de cartier, Ciocanul, echipa comunitatii evreiesti din cartierul Dudesti, care juca tot in Divizia A. Ulterior, Ciocanul, adica Dinamo A, a ramas in prima liga si in Bucuresti. Unirea Tricolor, numita Dinamo B, a ajuns in liga secunda, fiind, pana la urma, mutata in Brasov. Stadionul, care altadata era mandria Oborului, intra in paragina, pentru ca mai apoi, undeva prin anii 50’, sa fie demolat, iar pe locul unde altadata se jucau meciurile care faceau sa rasune Oborul, s-au construit cele trei blocuri din fata Garii de Est. Singurele lucruri care mai amintesc de faima de altadata a Unirii Tricolor sunt parcul Titus Ozon, numit astfel in memoria celui mai bun jucator pe care l-a dat Oborului si scoala Ferdinand, care asa cum se vede in pozele de epoca, parea nedespartita de stadionul Unirea…
Unirea Tricolor- a aparut in 1926, prin fuziunea dintre formatiile Tricolor si Unirea- a cistigat titlul national in 1941- a jucat doua finale de Cupa Romaniei, ’36 si ’41, ambele pierdute- stadionul era linga Gara de Est, zona Obor, capacitate: 4.000 locuri- jucatori celebri: Titus Ozon, Constantin Anghelache, Marin Apostol, Gioni Dumitrescu- antrenori importanti: stefan Cirjan, Virgil Economu- dispare in mai 1948, cand fuzioneaza cu Ciocanul, rezultand clubul Dinamo Bucuresti
Horatiu Serb
