Iti propun – frate Cititorule – un exercitiu moral. O experienta gazetareasca, din care sa invatam – si tu, si eu – cate ceva. Hai sa privim in jurul nostru – evident, cu un ochi coroziv – si sa incercam sa surprindem chipul tenebros al crimei organizate. Chipul ei terifiant. Malefic. Un chip in trei ipostaze top – model. De unde sa incepem? A, nici sa nu te gandesti la celebrul Fane Spoitoru, sau la clanul Duduienilor, ori la faimosul interlop Gigi Boeru. Nu si nu! Acestia nu sunt decat niste mici copii, care se joaca cu pitpalacul prin tarana. Astazi, traim cu totul si cu totul alte vremuri. Vremuri ample. Vremuri furtunoase. Prapastioase. Vremuri eminamente noi. Si, desigur, la vremuri noi, interlopi noi. Interlopi de o anvergura inspaimantatoare. Interlopi nemaiintalniti in intreaga istorie a Romaniei. Sunt organizati dupa legi draconice. Dupa reguli de fier. O noua putere – oculta si devastatoare – a irumpt, in ultimul deceniu, in Romania: MAFIA GULERELOR ALBE. Sub sceptrul ei, crima organizata a devenit stiinta. Si arta. Pentru ca opereaza, deopotriva, cu otelul rece si necrutator al pistolului, dar si cu materia inefabila a sufletului omenesc. Si deasupra tuturor monstruoaselor principii, guverneaza Legea Tacerii. OMERTA. Tac politistii, tac oamenii politici, tac magistratii. Chiar si Biserica tace. Doar niste zurlii de ziaristi incoruptibili mai urla in pustiu. Singuri. Si incearca sa proiecteze asupra crimei organizate din Romania lumina dureroasa a adevarului. Drept marturie pentru Judecata de Apoi. Pentru ca exista, totusi, o justitie imanenta, fara de care s-ar stinge definitiv soarele sperantei. Daca nu crezi – frate Cititor – in justitia imanenta, opreste-te cu lectura acestui text aici. Si acum. Si lasa-ma sa ma lupt singur cu morile mele de vant. Iar daca, dimpotriva, increderea ta in destinul neamului romanesc inca nu te-a parasit, daca puterea credintei tale in mai-binele zilei de maine este inca intacta, atunci
insoteste-ma prin labirintul crimei organizate, in trei din ipostazele sale top–model.
Prima ipostaza
Barbat brunet, foarte brunet, inalt, suplu, sportiv. Abia saltat peste jumatatea veacului. Supranumit Profesorul. Ochii, de un verde intunecat. Profesor universitar, autor de carti, trei limbi straine: engleza, franceza si germana. Are un suras cuceritor, persuasiv, irezistibil. Vorbeste usor aferat, molatic, lungeste vocalele si-si priveste interlocutorul in albul ochilor. Imediat dupa Revolutia Decembristilor s-a varat in politica: deputat, senator, ministru. Are peste zece randuri de case risipite prin tara si strainatate. Familie onorabila, moderna, puternica: nevasta, trei copii, patru frati, trei cumnate, doua matusi, veri, nepoti. Clanul Profesorului trece de 30 de capete. intr-un deceniu a strans tot atata avere cat familia Rotschild intr-un secol. Arogant si las. infumurat si fricos. Cativa metri cubi de dosare penale, pe numele sau, asteapta zadarnic sa fie promovat in instantele de judecata. Orice incercare insa a esuat: o imunitate parlamentara – abuziva si complice – se pune de-a curmezisul. Timpul trece si faptele penale se prescriu: visul de aur al coruptilor.
A doua ipostaza
Are aerul unei tate din cartierul Ferentari. Bondoaca, latareata si grasa. Chipul grosolan si etern transpirat. Niste ochelari de vedere enormi, rotunzi, cu multe, foarte multe dioptrii, inspira un soi de mila crestineasca pentru amarasteni. Eroare. Cumplita eroare. in spatele acestei masti se ascunde un vulcan energetic colosal – unul din apocalipticii vampiri financiari ai Romaniei. N-a fost maritata niciodata. Nu are copii. Neamurile si le-a renegat. Traieste ca o batrana lupoaica singuratica, zavorata in castelul ei aurit, cu zidurile ridicate pana la cer. Dispune de o avere – neoficial – de peste un miliard de euro. Din speculatii financiare. Din santaj. Din coruperea autoritatilor. A trecut prin cateva procese penale, amplu comentate in presa. intr-unul, chiar a fost condamnata. Atunci, cu catusele la maini, a declarat, cu aplomb, ziaristilor: „Uitati-va cu mare bagare de seama la mine. Peste exact o luna voi fi iarasi libera… Si intocmai asa s-au petrecut lucrurile. O imensa armata de procurori, judecatori si avocati au scos-o basma curata. De atunci nu s-a mai atins nimeni de numele ei, de averea ei. Umbla vorba ca se afla in posesia unor dosare compromitatoare despre multi din politicienii pititi pe la etajele superioare ale puterii. Si astazi, la aproape 70 de ani, conduce cu mana forte un imperiu financiar, bazat pe rapt, inselaciune si coruptie. Cativa oameni ai legii care au tinut cu tot dinadinsul sa-si faca datoria au pierit, rand pe rand, din peisajul public: unii si-au dat demisia, altii au fost demisi, iar altii, ca intr-un banc sinistru, au refuzat sa manance ciuperci. Unei tinere ziariste, care a intrebat-o, dintr-o sfanta naivitate: ”De ce nu va opriti, doamna? Ati strans, in numai cativa ani, o avere imensa. in celebra revista Forbes, ocupati unul din primele douazeci de locuri. De ce nu va opriti?, batrana multi-milionara a raspuns sec si franc: ”Nu pot”.
A treia ipostaza
O piticanie de barbat: slab ca o scandura, cu parul sarmos, valvoi, obrazul vanat, ochii vineti, trupul firav. Si ciung de mana stanga. Privire de carnasier flamand. Elegant, parfumat, polyglot. Buzele subtiri afiseaza un etern zambet misterios. Glasul: un bariton profund, seducator, captivant. Daca te prinde in acel halou sonor, cu greu mai poti evada de sub puterea sa magica. Uneori, violent si trufas. Alteori, umil si smerit. Dar, intotdeauna atent ca o cobra. in tinerete, a fost vanzator la un chiosc de ziare. Apoi, taximetrist. Prin anii ’90, dupa accidentul in care si-a pierdut mana, a patruns intr-un grup de traficanti de droguri si carne vie. Atunci a facut primul milion de dolari. S-a extins apoi la imobiliare, la medicamente, la comertul clandestin cu arme. in anul 2000, si-a cumparat un fotoliu de senator. Senator este si astazi. in acelasi an, i-a murit nevasta: stearpa si bolnava. Anul urmator, s-a recasatorit si si-a umplut casa de copii: trei baieti si doua fete. in ultima vreme, si-a cumparat cateva posturi de televiziune, cateva ziare si un lung lant de restaurante. Locuieste, impreuna cu numeroasa lui familie, intr-un superb palat de la marginea Capitalei. Este permanent inconjurat de un popor de bodyguarzi, avocati si purtatori de servieta. A, da, si de o liota de politicieni, pe care ii priveste cu un dispret deloc cenzurat. Visul lui secret este sa scrie candva un articol de presa – sa-l scrie el insusi, nu sa i-l scrie altii – lumea sa-l citeasca si sa pice in limba de admiratie. Visuri! Stie ca asa ceva nu se va intampla niciodata.
In 1996, am avertizat public ca Romania este in pericol sa devina un stat mafiot, iar pericolul acesta s-a transformat in realitate. Acestea nu sunt cuvintele mele, ci ale chestorului Ion Pitulescu, fostul sef al Politiei Romane.
Olimpian Ungherea
