Curtea Constitutionala (CC) a respins sesizarea privind neconstitutionalitatea Codului Muncii, asumat in Parlament de catre Guvern, prin care 112 parlamentari PNL si PSD au criticat, in primul rand, procedura de vot, intrucat au fost prezenti doar 216 din cei 470 de membri ai Camerelor.
Curtea Constitutionala (CC) a dezbatut, miercuri, sesizarea privind neconstitutionalitatea Codului Muncii, asumat in Parlament de catre Guvern.
Decizia a fost luata cu majoritatea voturilor judecatorilor Curtii Constitutionale.
Din cei 9 judecatori, Iulia Motoc a lipsit de la dezbatere.
Cei 112 parlamentari PNL si PSD au criticat, in primul rand, procedura de vot, intrucat au fost prezenti doar 216 din cei 470 de membri ai Camerelor.
Parlamentarii care reclama asumarea Codului Muncii de catre Executiv afirma, in sesizarea inaintata CC, ca „actuala guvernare a uzitat, pana la epuizare, de dispozitiile articolului 114 din Constitutia Romaniei, transformand practic procedura angajarii raspunderii din exceptie in regula”.
„Astfel, statistic analizand, rezulta ca in perioada 2000 – 2004 Guvernul Nastase si-a angajat raspunderea de trei ori in fata Parlamentului, iar in perioada 2004 – 2008 guvernarea PNL-PDL si-a angajat raspunderea de patru ori. Guvernul Boc, in perioada 2008 – 2011, si-a angajat raspunderea de zece ori, Legea pentru modificarea si completarea Legii 53/2003 privind Codul muncii reprezentand cea de a unsprezecea asumare de raspundere in fata Parlamentului”, noteaza parlamentarii in sesizare, obtinuta de agentia MEDIAFAX.
Contestatarii au sustinut ca unul dintre motivele invocate cu privire la necesitatea modificarii si completarii Legii 53/2003-Codul muncii l-a constituit armonizarea prevederilor Codului muncii cu Directivele Europene.
„Din parcurgerea modificarilor si completarilor aduse Legii 53/2003, rezulta ca Directivele Europene in raport de care au fost armonizate dispozitiile Codului muncii sunt: Directiva 98/59/CE a Consiliului privind apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, Directiva 1999/70/CE a Consiliului privind acordul-cadru cu privire la munca pe durata determinata, Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru si Directiva 2008/104/CE privind munca prin agent de munca temporara. Cu privire la acest aspect, de notat este faptul ca, exceptand Directiva 2008/104/CE privind munca prin agent de munca temporara, toate celelalte Directive au inceput sa isi produca efectele inainte de anul 2003 (anul intrarii in vigoare a Legii 53/2003-Codul muncii), parte din dispozitiile obligatorii ale acestora fiind incluse in Codul muncii inca de la momentul aparitiei acestuia (2003)”, arata documentul citat.
in ceea ce priveste Directiva 2008/104/CE privind munca prin agent de munca temporara, parlamentarii spun ca – in conformitate cu dispozitiile articolului 4, alineatul (2), statele membre UE, dupa consultarea partenerilor sociali, in conformitate cu legislatia nationala, cu practicile si conventiile colective, trebuie sa revizuiasca orice restrictie sau interdictie privind utilizarea muncii temporare, pentru a verifica daca acestea sunt justificate de motivele cuprinse in Directiva, pana la data de 5 decembrie 2011.
Avand in vedere ca nu erau stabilite, in mod imperativ, termenele de implementare sau corelare in legislatia interna, parlamentarii care au reclamat Codul Muncii la CC apreciaza ca nu este justificata de niciun fel urgenta modificarii si completarii Legii 53/2003, astfel incat sa legitimeze, din punct de vedere constitutional, asumarea raspunderii Guvernului in fata Parlamentului pentru acest act normativ.
Mai mult, parlamentarii opozitiei au sustinut ca, prin exercitarea de catre Guvern a unei competente, cu nerespectarea cadrului constitutional care o circumstantiaza, s-a incalcat competenta Parlamentului de unica autoritate legiuitoare.
„Ca si principiul suprematiei Constitutiei, principiul legalitatii reprezinta un principiu esential al statului de drept, preeminenta legii asigurand ordinea de drept intr-un stat democratic” , au mai spus ei in sesizarea catre CC.
Totodata, in actul citat se consemneaza faptul ca actul normativ a fost elaborat si adoptat cu incalcarea rolului consultativ al Consiliului Economic si Social, deoarece in expunerea de motive a Legii pentru modificarea si completarea Legii 53/2003 – Codul Muncii nu este realizata nicio mentiune cu privire la avizul CES.
„Este unanim recunoscut faptul ca, desi avizul este consultativ in continutul sau, solicitarea avizului si existenta lui sunt obligatorii. Or, in cazul de fata, Guvernul nu a obtinut avizul, ci doar un raspuns formal prin care se invedera ca, la termenul solicitat, Consiliul Economic si Social nu s-a putut intruni legal. in sensul celor invederate s-a pronuntat si literatura de specialitate: «Desi avizul CES este consultativ, legea prevede ca avizul va insoti proiectul actului normativ pana la adoptare, ceea ce ofera suficiente garantii ca propunerile pertinente ale acestui organism sa fie luate in cele din urma in considerare»”, mai noteaza actul citat.
Conform articolului 141 din Constitutie, „Consiliul Economic si Social este organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului in domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organica de infiintare, organizare si functionare”.
Astfel, arata semnatarii sesizarii, s-a incalcat articolul 1, alieantul 5, din legea fundamentala, care prevede ca, in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.
in ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseca a Codului Muncii, semnatarii arata ca, prin ansamblul de masuri impuse prin actul normativ dedus justitiei constitutionale ce determina diminuarea protectiei asigurate salariatilor, statul roman se dezice de raspunderea ce ii revine in calitatea sa de stat social privind asigurarea unui anumit nivel de protectie al cetatenilor persoane incadrate in munca, in raport de angajatorii acestora, care detin o pozitie privilegiata, dominanta din punct de vedere economic.
Prin modificarile Legii 53/2003-Codul muncii se gliseaza de la exercitarea rolului constitutional al statului in materia raporturilor de munca (rol ce vizeaza caracterul social, protectia sociala, dreptul la munca, asigurarea unui nivel de trai decent) spre neexercitarea acestui rol.
in acest sens, arata parlamentarii, se impun a fi invederate urmatoarele norme instituite prin actul normativ incalcat: se instituie forma scrisa a contractului individual de munca ca o conditie ad validitatem ceruta la incheierea unui raport de munca (art. 16 alin. 1 din Codul muncii astfel cum a fost modificat de Legea supusa analizei constitutionale) – este de natura sa limiteze posibilitatea salariatilor de a proba existenta raportului de munca, cu consecinta limitarii posibilitatii acestora de a beneficia de regimul de protectie instituit de legislatia muncii (de exemplu: in lipsa formei scrise a contractului individual de munca salariatul este lipsit de posibilitatea de a solicita instantei de judecata sa constate existenta unui raport de munca si sa ii acorde posibilitatea de a beneficia de protectie impotriva denuntarii unilaterale a acestui contract in afara cazurilor reglementate de legislatia muncii, de un numar minim obligatoriu de zile de concediu de odihna, de un salariu ce nu poate fi mai redus decat salariul minim pe economie).
Totodata, arata ei, se majoreaza durata maxima a perioadei de proba, la sfarsitul sau pe parcursul careia angajatorul are posibilitatea de a dispune incetarea contractului individual de munca printr-o notificare scrisa, fara motivare (art. 31 alin. 1 din Codul muncii astfel cum a fost modificat de Legea pentru modificarea si completarea Codului muncii).
„Se acorda angajatorului dreptul de a stabili singur in mod discretionar norma de munca pentru salariati, fiind eliminata cerinta existentei acordului sindicatului ori a reprezentantilor salariatilor (art. 129 din Codul muncii in forma sa modificata de legea supusa analizei). Practic, angajatorul are posibilitatea de a realiza o exploatare abuziva a fortei de munca, in scopul maximizarii profitului, fara vreo conditionare privitoare la protectia sociala a muncii”, mai spun semnatarii sesizarii.
Parlamentarii indica faptul ca se acorda angajatorului posibilitatea de a respinge cererea salariatilor de acordare a unor concedii fara plata pentru formare profesionala fara a mai fi necesar acordul sindicatului ori al reprezentantilor salariatilor (art. 152 alin. 2 din Codul muncii astfel cum a fost modificat prin legea supusa analizei constitutionale), precum si ca se permite angajatorului sa dispuna reducerea programului de lucru cu reducerea corespunzatoare a salariului, fara a fi necesar acordul organizatiei sindicale ori al reprezentantilor salariatilor, ci doar consultarea pur formala a acestora (art. 52 alin. 1 lit. d din Codul muncii in forma sa modificata de legea analizata).
Potrivit actului citat, in expunerea de motive se sustine ca actul normativ isi propune „in principal flexibilizarea relatiilor de munca, dinamizarea pietei muncii si armonizarea prevederilor Codului muncii cu Directivele Europene” si ca el „vizeaza sa instituie relatii de munca mai flexibile, care sa asigure crearea conditiilor pentru dezvoltarea mediului de afaceri, concomitent cu asigurarea nivelului de protectie al salariatilor”.
in sesizarea transmisa CC, parlamentarii spun ca, in pofida unor prevederi cerute de catre reprezentanti ai mediului de afaceri, „este indoielnic daca aparenta si scontata flexibilizare si dinamizare a pietei muncii nu va fi urmata, in realitate, si de o instabilitate, atat pe piata muncii cat, mai ales, inauntrul societatilor comerciale, al institutiilor, precum si de o atitudine de descurajare si de panica pentru salariati, cu efecte negative asupra randamentului si productivitatii”.
„in aceste conditii, obligatia statului de a adopta o serie de masuri de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor sai conditiile necesare pentru un nivel de trai decent nu poate fi considerata ca fiind indeplinita. Admitem faptul ca acest principiu nu exclude de plano posibilitatea statului de a opera schimbari legislative, insa valabilitatea acestui demers este conditionata de mentinerea unei balante rezonabile intre increderea cetatenilor in cadrul normativ existent si interesele pentru a caror satisfacere opereaza modificarea acestuia”, spun politicienii, care conchid ca prevederile Legii de modificare a Codului muncii apar ca fiind neconstitutionale prin incalcarea dispozitiilor articolului 1 alin. (3) din Constitutie.
Potrivit articolului citat, Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989 si sunt garantate.
Totodata, semnatarii sustin ca sunt incalcate articolele constitutionale referitoare la munca si protectia sociala a muncii (art. 41), nivelul de trai (art. 47), dar si cel privind crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii (art. 135 alin. 2, lit. f).
Pe de alta parte, textele modificate din Codul Muncii „sunt de natura sa aduca grave atingeri principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, semnatarii indicand o serie de posibile incalcari constitutionale.
„Art. 72 alin. (5) din Legea pentru modificarea si completarea Legii 53/2003 – Codul Muncii: «Prevederile art. 68-712 nu se aplica salariatilor din institutiile publice si autoritatile publice». Art. 95 alin. (2) din Codul muncii astfel cum a fost modificat: «Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care il primeste salariatul utilizatorului, care presteaza aceeasi munca sau una similara cu cea a salariatului temporar». Art. 229 din Codul muncii astfel cum a fost modificat prin legea supusa analizei: «Pe toata durata exercitarii mandatului reprezentantii salariatilor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariati»”, se arata in actul citat.
Articolul 16, alin. (1), din Constitutie prevede: „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”.
Dispozitiile art. 72 alin. (5) din Codul muncii, asa cum a fost modificat, elimina obligatia angajatorului de a respecta in cazul salariatilor din institutiile publice si autoritatile publice procedura speciala stabilita de „Capitolul V – incetarea contractului individual de munca”, „Sectiunea a 5-a – Concedierea colectiva. Informarea, consultarea salariatilor si procedura concedierilor colective”, mai arata sursa citata.
„Or aceasta procedura este de natura sa asigure protectia salariatilor concediati colectiv obligand angajatorul sa identifice masuri alternative concedierii, sa se consulte si sa informeze sindicatele/reprezentantii salariatilor, dar si autoritatile de specialitate (inspectoratul teritorial de munca si agentia pentru ocuparea si formarea profesionala), sa respecte o serie de termene ce impiedica o aplicare intempestiva a masurii concedierii colective, pe cale de consecinta, inaplicabilitatea acestei proceduri in cazul salariatilor din institutiile publice si autoritatile publice este de natura sa afecteze regimul de protectie specific dreptului muncii, dar si sa creeze o discriminare intre salariati pe criteriul «capitalului» utilizat de catre angajator (privat versus public)”, argumenteaza autorii sesizarii.
Sesizarea consemneaza faptul ca se restrang masurile de protectie impotriva concedierilor a reprezentantilor salariatilor/ liderilor sindicali, in sensul ca sunt eliminate interdictiile de concediere a acestora pentru motive ce nu tin de persoana salariatului si pentru necorespundere profesionala (art. 223 si art. 229 din Codul muncii astfel cum au fost modificate).
Daca liderilor sindicali (conform dispozitiilor art. 10 alin. 1 din Codul Muncii) in timpul mandatului si in termen de doi ani de la incetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajeaza, decat cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizatiei sindicale, reprezentantii salariatilor, pe durata exercitarii mandatului acestora, pot fi concediati, indiferent de motive, cu exceptia motivelor care tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariati.
Sesizarea mai noteaza ca, impunandu-se prin art. II din Legea pentru modificarea si completarea Legii 53/2003-Codul muncii ca termen maxim de incheiere a contractelor colective de munca 31 decembrie 2011 (pentru contractele ce vor fi incheiate incepand cu data intrarii in vigoare a acestei legi si pana la 31 decembrie 2011), se limiteaza dreptul la negocieri colective.
Parlamentarii opozitiei afirma ca, in virtutea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea fundamentala, „dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile fundamentale trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte”.
Concret, arata parlamentarii, prevederile Legii pentru modificarea si completarea Legii 53/2003-Codul Muncii contravin: dispozitiilor art. 7, 22, 23 pct. 1 si 25 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
„Art. 7: Toti oamenii sunt egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta declaratie si impotriva oricaror provocari la o asemenea discriminare; Art. 22: Orice persoana, in calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitate sociala; ea este indreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinandu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale; Art. 23 pct. 1: Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea impotriva somajului; Art. 25 pct. 1: Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare in caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batranete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, in urma unor imprejurari independente de vointa sa”, mai noteaza ei.
in sustinerea criticii privind modul in care si-a asumat raspunderea Guvernul pe Codul Muncii, parlamentarii indica articolul 36 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, care stabileste in mod imperativ modalitatea de efectuare a votului prin bile. (Mediafax)
