Tema abordata in acest articol este, cumva, una de interes general. Ea vizeaza o problema care ne framanta pe toti si care, prin efectele ei, ne afecteaza pe toti, cu mic, cu mare. O sa ma intrebati: „Ce este sindromul inadecvarii cronice?“ Este, asa cum o arata si numele, o boala aflata in stadiu cronic. Adica in stadiul in care boala se prelungeste extrem de multa vreme, iar eforturile pentru inlaturarea ei nu sunt tocmai usor de facut. Aceasta boala, de care sufera multi romani ocupati cu diverse job-uri pe ogorul muncii din Romania, este, in fapt, o boala de specific national. Ea se manifesta prin dureri permanente si persistente, resimtite mai ales in zona in care incepe a-i spune spatelui coada, si un puternic impuls de a lasa pe maine, daca nu chiar pe o alta data, mai indepartata, ceea ce trebuie sa faci azi. Tot in registrul de manifestari cronice ale sindromului inadecvarii se inregistreaza si nevoia permanenta de a face lucrurile potrivit principiului local, consacrat de peste cincizeci de ani, care se enunta astfel: „Las-o ma, ca merge si asa!“. Tabloul manifestarilor clinice este intregit prin acte menite a castiga si a consolida respectul si recunoasterea in ochii celorlalti: intarzieri sau blocari ale lucrarilor de interes general, depasirea termenelor sau costurilor de executie, servicii de slaba calitate, impolitete mergand pana la grosolanie insultatoare din partea celor care presteaza un serviciu indreptata impotriva celor care platesc acel serviciu, fie el public sau privat, amanarea platilor pentru servicii deja prestate.
Odata instalat, sindromul inadecvarii cronice nu se va da dus nici in ruptul capului. Tratamentul, extrem de complicat si totodata costisitor, presupune refacerea sistemului de credinte si valori al persoanei prin transplant de mentalitate. Riscul respingerii grefei de mentalitate de catre pacient este extrem de ridicat, de cele mai multe ori datorita faptului ca insusi donatorul traieste si se hraneste toata viata cu nevoi si idealuri contaminate
ele insele de inadecvare. Donatorii de mentalitate din strainatate pot asigura o rata crescuta de vindecare, cu conditia sa aiba un sistem de mentalitati sanatoase si sa fi stat in Romania zilelor noastre o perioada nu mai lunga de sase luni de zile. Mai trebuie precizat ca, din nefericire, boala nu este mortala, cei atinsi de sindromul inadecvarii cronice putand trai, bine-mersi, pana la adanci batraneti!
NOTA: Sindromul inadecvarii cronice este o boala fictiva. Orice asemanare intre simptomele mai sus descrise si unele dintre starile in care se gasesc persoane, in viata sau nu, aflate pe teritoriul Romaniei este pur intamplatoare.
Marius Romascanu
