Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), Mugur Isarescu, are si preocupari viti-vinicole. Este mic producator de vinuri si detine o mica podgorie la Dragasani, o localitate valceana cu veche traditie viticola, situata aproximativ la distanta egala de trei resedinte judetene: Rm. Valcea, Pitesti si Craiova. L-am intalnit pe Guvernator la EU-COFILE – un seminar financiar-bancar organizat anual la Sinaia de BNR, Alpha Bank si Asociatia Romana a Bancilor – si am reusit sa-l conving sa nu-mi vorbeasca despre cursul de schimb si politici monetare, ci despre vie si vin!
Ce soiuri de vin produceti in podgoria dvs?
Fac intai o precizare: in termenii unei podgorii clasice sau prin comparatie, este o podgorie mica. Suprafata totala de teren nu depaseste 35 de hectare si a fost cumparata, succesiv, de la diversi mostenitori, proprietari particulari, in jurul unei mosteniri pe care am avut-o eu si sotia mea, de la parintii nostri. Din aceasta suprafata de 35 ha, pe rod – cum se spune – avem numai circa 20 de hectare. Restul suprafetei este vie imbatranita, degradata, pe care nu am reusit inca sa o reabilitam, sa facem replantari. Iar, din cele 20 ha mentionate, avem cam patru hectare vita de vie pentru productie de struguri de masa. in restul de circa 15 – 16 hectare de vita de vie pe rod, daca as face o clasificare sau o impartire pe tipuri de soiuri, nu avem nici unul care sa depaseasca 4 – 5 ha.
Noi producem sase soiuri de vin, iar suprafata pe soi variaza intre un hectar – la Feteasca Regala – si aproximativ 4 ha, 4 hectare si ceva, pentru Sauvignon Blanc, un soi recunoscut ca avand la Dragasani, probabil, calitatea cea mai buna de vinuri sauvignon din Romania. Mai avem soiul Cramposie – cel pentru care, intr-un fel, suntem cunoscuti in opinia publica – un soi vechi romanesc, care este doar pe o suprafata de doua hectare si ceva, precum si un alt soi traditional din Podgoria Dragasani, si anume Tamaioasa Romaneasca, care – din pacate – a rezistat numai pe o suprafata foarte mica, de mai putin de un hectar! Vrem sa marim suprafata, dar avem probleme sa gasim o pepiniera in Romania care sa ne permita sa plantam inca 2 – 3 ha cu Tamaioasa Romaneasca. in opinia mea, este “regina” soiurilor de vin din Romania! De asemenea, mai producem Negru de Dragasani, tot dintre soiurile locale, pe aproximativ un hectar, iar restul suprafetei il reprezinta Cabernet Sauvignon.
Personal, ce vinuri va plac: rosii, albe, seci, dulci?
Mie-mi plac vinurile bune! Ca sa aduc o completare, un vin bun este « bun » nu numai prin calitatile sale « personale », dar este bun si in functie de combinatii, de moment, mediu, de mancarurile cu care acest vin este insotit.
De exemplu, imi place foarte mult Tamaiosa Demidulce pe care o produc, ca si cea care este produsa in alte podgorii din tara, nu numai la desert, dar si intr-un aperitiv servit, de exmplu, cu un Foie Gras. Categoric, Cabernetul – ca vin rosu sec – este vinul rosu cel mai apreciat si merge la mancarurile din vanat sau la carne rosie de vita. Cramposia, in opinia mea, este un vin de cursa lunga, extrem de prietenos, cu particularitati distincte, cu aciditate ridicata; este vioi, este vesel si are si capacitatea ca – baut impreuna cu prietenii, sa spunem, intr-o buna companie – sa intareasca atat prietenia, cat si bucuria reuniunii. Cu alte cuvinte, prefer toate tipurile de vinuri, daca ele sunt bune ca atare, dar sunt si bine insotite cu ceea ce trebuie.
Concluzionand, preferinta mea personala cu privire la un vin de cursa lunga este Cramposia, iar – legat de vinuri de calitate – pe partea de vin alb prefer o Tamaioasa Seaca sau un Sauvignon Blanc, iar pe partea de vin rosu – Cabernetul. La vinurile rosii ceva mai usoare, dar extrem de atractive, consider ca putem sa situam Negrul de Dragasani.
La modul general vorbind, cum apreciati dezvoltarea si perspectivele sectorului viti-vinicol din Romania?
Eu cred ca, in domeniul viei si vinului, progresele sunt remarcabile, atat in ceea ce priveste imbunatatirea, intinerirea podgoriilor romanesti, cat si in ceea ce priveste obtinerea vinurilor de calitate. De cativa ani, traiesc bucuria enorma sa descopar vinuri romanesti de foarte buna calitate, chiar daca ar fi sa compar cu vinuri de renume din lume, ca – de exemplu – cele frantuzesti, italiene, spaniole, cele din California, cele din Emisfera Sudica: din Africa de Sud, Chile, Noua Zeelanda. Este o bucurie pentru mine acest lucru, pentru ca noi ramaneam – sa spunem asa – numai cu ideea ca avem suprafete mari de vin si producem vin de pe vremea dacilor. Nu convingeam, inca, in ceea ce priveste calitatea vinurilor. Asa ca sunt foarte optimist. Repet, sunt foarte optimist privind viitorul viticulturii si vinificatiei romanesti, mai ales in ceea ce priveste calitatea. Am descoperit concurenti, competitori, de foarte buna calitate in sensul adanc, cultural, al cuvantului. Oameni care inteleg ca a face vin bun este si o problema de civilizatie, de cultura, de reputatie nationala.
Sunteti unul dintre cei mai informati romani, atat in privinta fiscalitatii, cat si din punctul de vedere al posibilitatilor de accesare a fondurilor europene. Din aceste perspective si din experienta proprie, ce ne puteti spune despre sectorul viti-vinicol?
Nu pot spune ca sunt unul dintre cei mai informati romani, ci sunt un roman care vrea sa fie informat, care se intereseaza de domeniile mentionate si atunci ajunge sa fie informat. Nu am acces preferential la vreo informatie si va rog sa ma credeti ca nici nu incerc sa-mi folosesc in vreun fel pozitia, pentru a avea acces la astfel de informatii.
Cred ca in acest domeniu, al viei si vinului, s-au facut progrese mai mari in ceea ce priveste absorbtia fondurilor comunitare. Dar – legat de punctul acesta – trebuie sa remarc faptul ca exista inca multa birocratie. Am cunoscut aceasta birocratie, am cunoscut hartuielile celui care cauta sa acceseze fonduri comunitare, aproape direct. Mentionez ca nu eu conduc firma, ci sotia si fiul meu, dar ca actionar principal sunt interesat de ceea ce se intampla si sunt interesat nu numai pentru aceasta podgorie, ci si pentru ca obtin – pe aceasta cale – si informatii utile pentru a judeca, a intelege, a face evaluari privind stadiul general de absorbtie a fondurilor comunitare in Romania.
Mai fac o precizare : nu nivelul impozitelor este suparator in Romania, ci numarul lor, precum si maniera greoaie. As folosi un cuvant poate cam dur, dar mi se pare ca uneori atitudinea este chiar « dusmanoasa » la adresa mediului de afaceri, in care se face raportarea si plata acestor impozite. Aici este camp mare de simplificare si de a transforma sistemul fiscal din Romania intr-unul prietenos, intrucat multe dintre procedurile greoaie, neprietenoase, din domeniul fiscal nu numai ca nu aduc venituri bugetului statului, dar chiar descurajeaza plata impozitelor.
Daniel Negut
