În 2020 afacerile fast food vor fi unele extrem de profitabile pentru aceia care au aptitudini speciale, cu toate că mulți proprietari de restaurante consideră că acest tip de a face business alimentar este un soi de versiune simplificată a unui restaurant tradițional și că nu e mare filosofie să conduci o astfel de afacere cu mâncare rapidă.
Probabil că într-un anumit grad au dreptate și ei, dar cu toate acestea și în materie de condus o afacere fast food categoric este nevoie de talent, pasiune și de cunoștințe specifice.
În plus, nu trebuie uitat că deși este vorba de o unitate fast food, fie ea fixă sau mobilă, inclusiv de tip tonetă sau rulotă alimentară,este nevoie de un minim de echipament de utilaje fast food care să fie ușor de folosit de către personal.
Cei interesați pot achiziționa dotările necesare de la TC Romania Crown Cool.
Până la urmă este vorba tot de a prepara mâncare pentru clienți, iar aceasta trebuie să fie de cea mai buna calitate și produsă în condiții de maximă siguranță.
Trebuie spus de la bun început că, spre deosebire de un restaurant tradițional, o unitate fast food este bazată pe o ideologie complet diferită și, tocmai de aceea, pentru a obține profitul scontat, de cele mai multe ori activitățile pe care trebuie să le faci, deciziile pe care trebuie să le iei în calitate de antreprenor, sunt cumva opuse radical acelora prezente în cazul unui restaurant clasic.
Iată doar câteva specificități pe care o unitate fast food o prezintă:
- Atunci când vorbim de mâncare preparată rapid nu este vorba de un meniu variat de mâncare, multe dintre ele exotice, pregătite pe îndelete, așa cum se întâmplă într-un restaurant tradițional.
Tocmai de aceea, deși un antreprenor care a început cu un business fast food, poate ulterior să treacă la nivelul următor și să își deschidă un restaurant clasic, drumul invers, de la restaurantul tradițional la localul de preparare a unor produse rapide este mult mai anevoios și reprezintă mai degrabă o excepție în lumea HoReCa.
Motivația este simplă. Dacă s-ar folosi tehnologii de gătire mult prea complexe, unde este nevoie de forță de muncă foarte calificată și un număr mare de echipamente, afacerea cu mâncare stradală va da faliment extrem de rapid.
- Atunci când vorbim de mâncare rapidă ne referim la două aspecte esențiale: pe de o parte preparatele sunt pregătite la viteză maximă, contracronometru, iar în plus nici clienții nu stau prea mult într-un astfel deloc, chiar dacă este vorba de o unitate fixă fast food. Ei sunt în mișcare, pleacă mai repede și astfel eliberează spațiul pentru următorii nou-veniți.
Aceasta este o diferență esențială față de un restaurant tradițional, unde felurile de mâncare se gătesc de multă ori pe îndelete, clienții fiind conștienți de faptul că până li se aduce la masă ceea ce au comandat, vor trece minute bune și că atunci când mergi la un astfel de local clasic vei petrece acolo o perioadă de timp care depășește de cele mai multe ori o oră sau două.
- Valoarea comenzii pe care un client o face într-un fast food este mult mai mică decât aceea pe care ar face-o dacă ar merge la un restaurant clasic.
- Până și dotările în materie de mobilier sunt extrem de diferite, dacă vom compara o unitate fast food fixă cu un restaurant tradițional.
Mesele, scaunele, sunt mai puțin confortabile deși mai dure, mai rezistente, totul este la nivel minimal, așa încât să aibă utilitate maximă, dar să nu implice relaxarea, adică să nu îmbie un client să stea mai mult decât trebuie și să îl determine să elibereze spațiul pentru ca alt cumpărător să îi ia locul.
- Atunci când vorbim de un restaurant tradițional, el se bate cu celelalte localuri similare aflate în zonă pentru atragerea de clienți.
În schimb, atunci când vorbim de o unitate fast food, putem spune că ceilalți jucători aflați în apropiere nu sunt adversari, ci adevărați coechipieri, deoarece ei sunt precum niște magneți care atrag mai mulți clienți în zonă, după care aceștia se repartizează pe fiecare punct de vânzare.
- Un detaliu pe care probabil că mulți consumatori nici nu îl observă este acela că, dacă în cazul unui restaurant băuturile alcoolice generează o mare parte din veniturile obținute acolo, în cazul unei unități fast food pur și simplu alcoolul nu se servește, ci doar băuturi răcoritoare, eventual bere (care, după cum se știe este trecută mai mult în rândul alimentelor, decât al unei băuturi alcoolice propriu-zise).
