Gras, slab, oceanic sau de crescătorie, peştele consumat de două ori pe săptămână îți îmbogățește meniul cu proteine superioare şi cu acizi graşi Omega 3. Adică îți dă energie și poftă de viață.
Dacă ar fi să dăm crezare tuturor ştirilor legate de conţinutul de mercur din peştii oceanici, atunci ar trebui să uităm de macrou, ton, merluciu şi de alte specii care ne fac cu ochiul în magazine.
Peştele oceanic, fructele de mare şi scoicile sunt adevăraţi „bureţi“ care absorb mercurul şi alte substanţe toxice din apă.
Să mai mâncăm peşte sau nu?
Cu siguranţă da, spune nutriţionistul Corina Zugravu. Putem consuma la discreţie carne de peşte autohton şi chiar de trei ori pe săptămână peşte oceanic.
Femeile însărcinate pot limita la o dată-două ori pe săptămână! E adevărat că mediul în care se dezvoltă peştii este poluat de tot felul de deşeuri şi de substanţe aruncate de oameni, dar, dacă este consumat cu moderaţie, peştele din mări şi din oceane nu-ţi poate face rău.
De ce nu macrou în fiecare zi
Ideea că te expui riscului de a face cancer (din cauza mercurului conţinut) dacă mănânci carne de peşte este o realitate, dar nu atât de înspăimântătoare dacă limitezi consumul.
Printre substanţele poluante aruncate în mări şi în oceane se găseşte şi mercurul, care este transformat în metil-mercur în corpul peştilor, ne explică nutriţionistul nostru.
Dacă este ingerată în cantităţi mari, această substanţă afectează ficatul şi rinichii, are efecte toxice asupra sistemului nervos central şi poate duce la malformaţii ale fătului (dacă peştele este consumat de o femeie însărcinată).
De regulă, metil-mercurul se găseşte la răpitori şi se depozitează în părţile grase ale peştilor. Deci cu cât sunt mai graşi, cu atât riscul este mai mare. Paradoxul este că tocmai peştii graşi (cum este macroul) ne furnizează acizii graşi Omega 3.
Oamenii de ştiinţă recomandă un consum moderat de peşte oceanic (maximum trei porţii pe săptămână).
Motive ca să alegi carnea albă:
– are o concentraţie mare de proteine superioare, 200 g de peşte asigură aproape 25% din necesarul zilnic de proteine pentru un adult şi 50-75% din raţia zilnică de care are nevoie un copil sau o femeie însărcinată;
– completează nivelul de vitamine (A, D şi pe cele din complexul B), dar şi de elemente minerale, precum fosfor, potasiu, magneziu, seleniu, fier, cupru, iod şi fluor, în peştele de mare);
– este bogată în acizi graşi Omega 3, acele grăsimi cu multiple roluri în organism (de la funcţionarea sistemului nervos, la menţinerea sănătăţii inimii etc.).
Aşa recunoşti peştele proaspăt!
Ca să fie bun de consum, peştele proaspăt trebuie să aibă carnea rigidă, dar atunci când o apeşi ea să-şi poată reveni la forma iniţială.
Ochii trebuie să fie limpezi, nu tulburi, iar branhiile să fie roşii. Evită peştele care are pielea acoperită de o mâzgă albicioasă şi al cărui miros este neplăcut.
