S-o recunoaștem: nicio mamă nu este perfectă. Toată lumea mai face greșeli de creștere a copiilor, însă faptul că știi asta nu te oprește să te cataloghezi drept o “mamă bună” sau “o mamă rea” în funcție de cum te descurci în anumite situație. Ceea ce contează cu adevărat este să fii o mamă “suficient de bună”.
O mamă suficient de bună are grijă de copilul sau de copiii ei, își dă silința și știe să ceară ajutor atunci când are nevoie de el.
Desigur, statutul de mamă “suficient mai bună” nu trebuie să te oprească să te îmbunătățești în permanență. Un pas esențial pentru a deveni o mamă mai bună este îți identifici stilul de parenting pentru a vedea ce funcționează și ce nu. Dacă observi că un comportament al copilului pe care vrei să-l corectezi nu se schimbă, ba chiar se înrăutățește, trebuie să-ți schimbi abordarea.
Înțelegând care este stilul tău de parenting, vei putea să iei cele mai bune decizii când vine vorba de schimbarea strategiei. Iată cele mai întâlnite 6 stiluri de parenting și modurile în care le poți corecta:
- Negociatoarea
Este un stil ineficient în care, din păcate, mulți se regăsesc. Dacă îi permiți copilului tău să intervină în deciziile și regulile impuse de tine, de multe ori chiar reușind să le schimbe în favoarea lui, atunci ești un părinte negociator. Copilul tău va continua să întreacă orice limită pentru că știe că tu îi vei permite în cele din urmă. Vei fi mai îngăduitoare cu el doar pentru că știe cum să te păcălească.
Soluția: Părinții negociatori trebuie să fie fermi atunci când impun noi reguli și decizii. Nu-i permite să le schimbe sau să negocieze. Păstrând aceeași atitudine îl vei ajuta să devină pe viitor mai responsabil pentru acțiunile sale.
- Nervoasa
Părintele care țipă la copilul lui suferă de frustrare și oboseală. Este de înțeles, mulți au fost în această situație. Dar faptul că îți pierzi controlul îl poate afecta pe copil. Dacă te obișnuiești să țipi, să îi vorbești urât sau să îl ameninți, autoritatea ta în fața lui este pusă în pericol. E ca și cum te-ai coborî la nivelul lui. Totodată, copilul poate copia această atitudine și poate da vina pe tine pentru purtarea lui.
Soluția: Trebuie să găsești noi modalități pentru a-și păstra calmul. Ca părinte este normal să ai căderi nervoase, dar dacă nu ți le ții sub control, copilul tău nu va mai vedea în tine un model și comportamentul lui va avea de suferit.
- Martira
O mamă martiră nu vrea să își vadă niciodată copilul suferind. Din această dorință, probabil că depui tot efortul să nu îl lași singur sau să se simtă frustrat. Adevărul este că atunci când te grăbești să îi rezolvi anumite sarcini, inclusiv temele acasă, nu faci decât să îi arăți că nu e capabil să se descurce singur. În realitate, copiii învață să își rezolve singuri problemele pe măsură ce greșesc. Învață cum să depășească sentimentul de frustrare doar după ce îl experimentează. Dacă faci totul copilul tău, nu va reuși să-și descopere capacitățile și puterea de a trece mai departe.
Soluția: Părintele martir trebuie să stea deoparte. Permite-i copilului tău să experimenteze tristețea și frustrarea. Poți să îl ajuți explicându-i cum poate să le depășească, dar nu îl feri de ele.
- Perfecționista
Părintele perfecționist poate fi văzut ca fiind opusul martirului: în loc să creadă că tot ce face copilul lui e bine, acest părinte e mereu nemulțumit. Chiar dacă micuțul are talent și are reușite, părintele va ridica ștacheta, considerând că acesta poate mai mult de atât.
De multe ori, perfecționiștii consideră că își cunosc copilul foarte bine și știu ce gândesc. Dar îl percep în mod greșit. Din păcate, ce îi înveți tu pe copii este să nu își arate niciodată emoțiile, să își păstreze realizările pentru ei și să evite să interacționeze. De ce? Pentru că ajung să aibă senzația că nu sunt îndeajuns de buni.
Soluția: Acest tip de părinte trebuie să păstreze o distanță între el și copil, sau măcar între așteptările lui și interesele copilului. Presiunea, cearta, și critica nu îți vor face copilul să se dezvolte. Încurajează-ți copilul să-și atingă obiectivele și să-și exploreze talentele native.
- Buzunarul fără fund
Părintele cu astfel de comportament este acela care speră să construiască o legătură cu copilul lui oferindu-i tot ce își dorește. Astfel de comportamente întâlnim în majoritatea cazurilor în familiile dezbinate. Pentru acest părinte, banii sunt o modalitate de a-și feri copilul de probleme sau de un comportament nedorit. Este mai ușor pentru un părinte să cheltuiască bani, chiar dacă nu au, decât să îi vadă reacția atunci când îi refuză ceva.
Această purtare din partea ta îi va permite copilului să te manipuleze. Pentru că va primi ce vrea copilul nu va mai învăța să depună eforturi pentru a obține ce-și dorește. Drept urmare, nu numai că va avea probleme când va deveni adult și va avea nevoie de o slujbă, dar nu își va putea atinge niciodată scopurile personale.
Soluția: Părintele excesiv de darnic trebuie să învețe să spună nu și să accepte reacțiile copilului când acesta nu primește ce vrea. Dacă vrei să folosești obiecte ca recompensări pentru el, asigură-te că au depus un anumit efort și au avut anumite realizări, nu doar au cerut.
- Compătimitoarea
Părintele prins în acest rol ineficient se poartă de parcă ar fi cel mai bun prieten al copilului: face tot posibilul să-i înțeleagă nevoile și ajunge să se identifice cu el. Acesta este de partea copilului în toate circumstanțele, ignorând regulile și chiar criticând autoritățile. Copilul nu va fi nevoit să își schimbe
circumstanțele, ignorând regulile și chiar criticând autoritățile. Copilul nu va fi nevoit să își schimbe comportamentul dacă te va convinge că are dreptate, sau că e vina altcuiva.
Soluția: Mamele de tipul acesta trebuie să facă distincția între a-și înțelege copilul și a-i cere socoteală pentru acțiunile sale. Doar pentru te regăsești în frustrările lui nu înseamnă că el nu trebuie să urmeze anumite reguli.
