spune Rãzvan Stoenescu, preşedintele Asociaţiei Winelover România
Asociația Winelover România a lansat, in iulie 2021, proiectul ProViRo, cel mai mare și mai complex program al sãu de promovare a vinurilor și soiurilor românești în strãinãtate, prin intermediul editãrii a 7 cãrți și a unor evenimente create special cu acest scop. Am stat de vorbã despre vinurile românești cu președintele Winelover România, Rãzvan Stoenescu, absolvent al școlii de somelieri WineTaste, membru al Asociației Degustãtorilor Autorizați din România, jurat în mai multe concursuri de vinuri, naționale și internaționale și ambasador pentru România al comunitãții internaționale #winelover.
Ce înseamnã Asociația Winelover România și ce obiective are?
Winelover Romania este un proiect pilot inițiat de #winelover community – o comunitate online ce numãrã, acum, 28.000 de pasionați de vinuri din toatã lumea. Ca ambasador pentru România și membru în boardul de conducere al acestei comunitãți, am propus ca fiecare stat sã aibã un nucleu național, care sã orgnizeze la nivelul țãrii sau zonei mari viticole promovarea vinurilor de acolo. De aici și numele asociației noastre, care are ca obiectiv principal promovarea vinurilor românești, cu precãdere a soiurilor naționale. Noi am facut primii pași, iar anul acesta s-au împlinit trei ani de la lansare.
Câte soiuri românești de vin omologate
și îmbuteliate existã?
În Romania ar fi, încã, aproximativ 30 de soiuri omologate și cunoscute ceva mai bine, dar, în prezent, publicul poate degusta și aprecia doar 14 soiuri îmbuteliate. Vorbesc de vinuri ce provin din crame care vând produsul în sistem fiscalizat. Sper ca, în curând, din Moldova, Dobrogea și Drãgãșani sã aparã pe piațã vinuri din soiuri noi sau renãscute.
Câte soiuri românesti de vin de top au existat de-a lungul veacurilor (pentru cã bãnuiesc cã au fost mai multe, în timp)?
E bine sã vorbim de soiurile care au rezistat în timp și pe care le putem degusta acum. În timp, au fost cultivate multe soiuri prefiloxerice și diferite încrucișãri cu soiuri aduse de afarã. Dar puține au confirmat sau au prezentat interes, din punct de vedere al producției sau aclimatizãrii. Meritã, desigur, sã vorbim de Crâmpoșie, de Negru de Drãgãșani și Novac din Drãgãșani, de Feteascã Albã, Feteascã Neagrã, Frâncușã, Grasã de Cotnari, apoi, ca sã rãmânem în Moldova, sã continui cu Zghihara, Busuioaca de Bohotin, Babeasca Neagrã, cât si de noile soiuri Plavaie și șarbã. Feteasca Regalã aparține Ardealului, iar Mustoasa de Mãderat – zonei Crișana.
Care a fost evoluția pieței vinurilor,
în ultimii 10 ani?
Piața vinurilor îmbuteliate, la noi, a avut o evoluție fantasticã. Intregul business de vin important a ajuns în mâinile private, iar contribuția fondurilor europene au adus in țarã cele mai noi tehnologii, know-how și venirea unor enologi și specialiști strãini, care au fãcut ca întregul capital sã funcționeze bine și rapid. Viile, cramele, calitatea vinurilor de acum sunt de neimaginat, din punct de vedere al creșterii calitãții, fațã de cei 10 ani din urmã. Industria conexã a urmat și ea pașii: industria ambalajelor, etichetele, tipogafii dedicate, puncte logistice, firme de distributie angrenate serios în vânzarea vinului. Nu e de neglijat apariția firmelor de consultanțã în vânzare, promovare, echipe de marketing, apariția revistelor de specialitate, a criticilor de vin, organizarea de concursuri naționale și internationale, bloggerii de vin, presa online, magazinele specializate, școlile de somelieri, cât și dedicarea unor entitãți HoReCa pe drumul vinului, aparția winebarurilor – și toate acestea sunt doar o parte.
Care este producția româneascã de vin, într-un an?
În medie, producția noastrã anualã este undeva pe la 4,5 milioane de hectolitri. Sunt semen cã în 2021 ar fi ceva peste 5 milioane. Vorbesc despre producție a cãrui produs final este ambalat în sticle, bag-in-box și vrac.
Cât de greu este pentru un “podgorean”, generic vorbind, sã susținã o afacere cu vinuri? Este suficient de profitabilã o asemenea afacere?
În afaceri, de orice fel, nimic nu e ușor. În unele cazuri, cum sunt privatizãrile de la Cotnari, Recaș, Murfatlar, Jidvei și alte mari centre, problema a fost de salvare de la a fi vandute ca fier vechi. Viziunea și ambiția au fãcut sã continue aceastã tradiție și, în câțiva ani, prin investiții mari, azi putem avea în pahare vinuri bune și excepționale. În alte cazuri, s-a plecat de la tradiții de familie, retrocedãri de terenuri și vii abandonate în Drãgãșani, cu precãdere, dar și in Dobrogea, Ardeal și multe alte zone. Au mai apãrut și investitorii pasionați, aducând bani din business-uri fãrã legãturã cu industria vinului. Cele mai multe proiecte au avut succes, altele s-au vândut sau au dispãrut.
Întrebarea e foarte complexã și meritã un rãspuns mult mai elaborat. Pe scurt, producerea vinului poate fi foarte profitabilã, doar cã trebuie o atenție și dedicare mai mare, decât în alte sectoare de afaceri. Depinzi de vreme, de trenduri, de forța de muncã și de o piațã (încã) imaturã la noi.
Cât la sutã din vinul produs la noi se consumã la intern și cât la export?
Acesta e un subiect foarte sensibil, pentru mine, care ar putea fi discutat separat. Din pãcate, doar 5-6% din producție se duce la export. Vinul nostru nu este cunoscut ca un vin de calitate, în lumea mare și importantã a vinului international. ªtiu sigur cã diferite entitãți încearcã sã spargã gheața, însã pașii sunt mici și fãrã spijin din partea statului. Nu existã un proiect național în sensul acesta și, ca sã fiu sincer, nici producãtorii nu sunt foarte interesați de export. Sunt foarte puține crame care lucreazã serios, în dezvoltarea unui serviciu de export.
/ Cezar Ioan
