Regulamentul (UE) 2018/302 privind prevenirea geoblocarii nejustificate si a altor forme de discriminare bazate pe cetatenia sau nationalitatea, domiciliul sau sediul clientilor pe piata interna a intrat in vigoare pe 3 decembrie.

Regulamentul elimina geoblocarea care reprezinta o practica discriminatorie care ii impiedica pe clientii online sa acceseze si sa achizitioneze produse sau servicii de pe un site bazat intr-un alt stat membru.

Regulamentul contine dispozitii cu privire la urmatoarele subiecte:

• Accesul la interfetele online;
Prin Regulament sunt interzise blocarea sau limitarea accesului clientului la interfata online a comerciantului din motive legate de cetatenia sau nationalitatea clientului sau de domiciliul ori sediul acestora. Totodata, clientul nu poate fi redirectionat, din cauza acelorasi motive, catre o versiune a interfetei online diferita de cea accesata de acesta initial, cu exceptia cazului in care a fost obtinut consimtamantul sau explicit.

Totusi, blocarea si limitarea accesului, respectiv redirectionarea catre o alta platforma online sunt permise daca scopul acestora este respectarea unei dispozitii legale, comerciantul fiind obligat sa ofere clientului o explicatie clara in acest sens.

• Accesul consumatorului la bunuri si servicii;
Comerciantului ii este interzisa aplicarea unor conditii generale de acces la bunurile si serviciile furnizate de acesta discriminatorii din punctul de vedere al cetateniei, nationalitatii, domiciliului sau sediului clientului, in cazurile in care bunurile sunt livrate sau ridicate de la o adresa dintr-un stat membru/ serviciile sunt prestate pe cale electronica sau intr-un loc fizic situat pe teritoriul unui stat membru unde comerciantul isi desfasoara activitatea. Aceasta interdictie nu il impiedica insa pe comerciant sa ofere conditii generale de acces, inclusiv preturi de vanzare, care sa difere de la un stat membru la altul sau in interiorul unui stat membru si care sa fie propuse clientilor de pe un anumit teritoriu sau anumitor grupuri de clienti in mod nediscriminatoriu.

• Nediscriminarea din motive legate de plata
In aceeasi masura ii este interzisa comerciantului aplicarea unor conditii diferite bazate pe motive legate de cetatenia, nationalitatea, domiciliul sau sediul clientului, de locul situarii contului de plati, de sediul prestatorului de servicii de plata sau de locul emiterii unui instrument de plata in Uniunea Europeana in ceea ce priveste mijloacele de plata acceptate de acesta. Pentru aplicarea acestei interdictii este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

 Efectuarea operatiunii de plata prin intermediul unei tranzactii electronice prin transfer de credit, debitare directa sau printr-un instrument de plata pe baza de card in cadrul aceleiasi marci si categorii de plata;

 Indeplinirea cerintelor de autentificare reglementate de Directiva UE 2015/2366; si

 Efectuarea operatiunilor de plata intr-o moneda acceptata de comerciant.

Comerciantul are insa posibilitatea, in cazul existentei unor motive obiective, sa amane livrarea bunurilor/ prestarea serviciilor pana la primirea confirmarii initierii tranzactiei de plata in mod corespunzator. Totodata, comerciantului ii este permisa solicitarea de comisioane pentru utilizarea unui instrument de plata pe baza de card pentru care comisioanele interbancare nu sunt reglementate de Regulamentul 2015/751 si de Regulamentul 260/2012. Aceste comisioane nu pot depasi costurile directe suportate de catre comerciant pentru utilizarea instrumentului de plata respectiv.

• Acorduri privind vanzarile pasive
Regulamentul nu aduce atingere acordurilor care restrictioneaza vanzarile active in intelesul Regulamentului UE 330/2010, nici celor care limiteaza vanzarile pasive, cu conditia ca operatiunile care constituie vanzari pasive sa nu incalce prevederile Regulamentului. Dispozitiile privind acorduri care obliga comerciantii la astfel de incalcari sunt nule de drept. Cu privire la dispozitiile acordurilor incheiate inainte de 2 martie 2018, conforme cu art. 101 TFUE si cu orice norme echivalente din dreptul intern al concurentei, prevederile legale prezentate se aplica de la 23 martie 2020.

Necesitatea adoptarii Regulamentului
Fata de aplicarea principiului liberei circulatii a marfurilor si serviciilor in interiorul Uniunii Europene s-a constatat ca obstacolele impuse statelor nu mai sunt suficiente. Astfel, pentru a valorifica intregul potential al pietei interne, ca spatiu fara frontiere, este necesara impunerea anumitor restrictii intreprinderilor, intrucat acestea pot ingradi libera circulatie a marfurilor si serviciilor prin decizii ce implica blocarea sau limitarea accesului la interfetele lor online pentru clientii din alte state membre care doresc sa efectueze tranzactii transfrontaliere (aceasta practica fiind cunoscuta sub denumirea de ”geoblocare”).

De asemenea, sunt asimilate geoblocarii si situatiile in care comerciantii aplica conditii generale de acces la bunurile si serviciile lor diferite pentru clientii din alte state membre, atat in mediul online, cat si in cel offline. Desi un astfel de tratament diferentiat ar putea fi uneori justificat prin factori obiectivi, in alte cazuri, prin practicile lor, anumiti comercianti blocheaza sau limiteaza accesul la bunuri sau servicii pentru clientii dornici sa efectueze tranzactii transfrontaliere sau aplica, in acest sens, conditii generale de acces diferite, lipsite de un fundament obiectiv.