derarea României la Uniunea Europeană a însemnat un proces accelerat de modificare a legislaţiei, a reglementărilor secundare şi a practicilor de guvernare în sensul adoptării la nivel naţional a numeroase prevederi cu impact direct asupra sectorului energetic (între care, doar cu titlu de exemplu amintim separarea proprietății sau politica de ajutoare de stat, liberalizarea preţurilor şi a tranzacţiilor trans-frontaliere) sau indirect (politicile de mediu). În contextul discuţiilor lansate de preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker privind viitorul UE, cu punct de pornire în cele cinci scenarii propuse, am discutat cu Angela Cristea, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România despre perspectivele poziţionării României în cadrul UE.
Stimată doamnă Angela Cristea, în noua etapă în care a intrat deja UE, în care se pune în discuţie modul de funcţionare şi chiar componenţa blocului comunitar, cât de restrictive rămân directivele europene? Ne putem aştepta, pe de o parte, la o abordare mai relaxată a Comisiei Europene, şi, pe de altă parte, la o mai mică disponibilitate a statelor membre de a respecta integral şi la termen aquis-ul comunitar?
Comisia Europeana e garanta aplicării uniforme a dreptului european. Statutul de membru in UE presupune drepturi şi obligaţii, printre care aceea de a respecta legislaţia europeană. Aceasta este decisă de statele membre, împreună cu Parlamentul European, pe baza propunerilor venite de la Comisia Europeană. Atunci când un stat membru nu respectă dreptul comunitar, este rolul Comisiei de a deschide o procedură de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor acelui stat membru (infringement). Aş vrea să subliniez că o astfel de procedură se deschide cu un dialog intre Comisie şi statul membru, perioadă în timpul căreia statul membru poate să adopte legislaţia corespunzătoare pentru a respecta directivele sau regulamentele europene. Comisia nu trimite un stat în faţa Curţii Europene de Justiţie decât atunci când o soluţie nu poate fi găsită în faza de discuţii.
Directivele cu privire la energie din ultimul deceniu au modificat substanţial peisajul energetic al Uniunii Europene şi până de curând existau aşteptări dintre cele mai concrete cu privire la viitoare noi impuneri asumate de statele membre. Ne putem aştepta, în următoarele luni/ani, la un blocaj în negocierile pe chestiuni precum Uniunea Energetică, proiecte de interes comun etc?
Nu putem vorbi de un blocaj, ci dimpotrivă: există voinţa politică necesară pentru a avansa în acest domeniu. Uniunea Energetică este o prioritate a Comisiei Juncker. Energia este un domeniu în care competenţele sunt împărţite între statele membre şi Uniune: mixul energetic şi relaţiile cu state terţe sunt competenţe naţionale, iar taxarea produselor energetice este supusă unanimităţii, deci poate fi blocată prin veto de orice stat. Este normal ca statele membre să-şi apere interesele naţionale. Vreau totuşi să subliniez că negocierile avansează bine pe pachetul „Energie Curată pentru toţi”, cel mai important pachet legislativ în domeniul energiei propus până acum de Comisie.
În ce scenariu directivele europene existente ar deveni facultative pentru statele membre?
Un asemenea scenariu nu există. Aşa cum Preşedintele Juncker a amintit în discursul asupra Stării Uniunii, UE este o construcţie bazată pe forţa legii. Legislaţia europeană nu este facultativă.
Parlamentul European a decis introducerea unor reguli suplimentare de transparenţă în acordurile inter-guvernamentale cu statele din afara Uniunii. Care sunt perspectivele care asemenea solicitări să devină obligatorii la nivelul statelor membre, în actualul context?
Noile reguli votate de Parlamentul European şi de Consiliul Uniunii Europene prevăd ca statele membre să notifice Comisia în legătură cu toate acordurile interguvernamentale în domeniul gazului şi petrolului înainte de a le încheia. Acest control ex-ante de către Comisie este obligatoriu, pentru că verifică de fapt compatibilitatea acordurilor cu legislaţia europeană. Aceste reguli garantează, deci, deja o mai mare transparenţă a acordurilor cu ţări terţe în domeniul energiei.
Pentru România, directivele europene au con-stituit vreme de peste un deceniu un reper important al politicilor publice adoptate la Bucureşti. Sunt instituţiile din România (Guvern, Parlament, partide politice, europarlamentari, reglementatori) pregătite pentru a contura politici naţionale în lipsa unor constrângeri exterioare de tipul celor reprezentate de pachetul de directive europene?
Directivele europene nu trebuie văzute ca fiind în contradicţie cu legislaţia naţională. Dimpotrivă. În domeniile de competenţă europeană, legislaţia se face la Bruxelles de către deputaţii europeni şi guvernele statelor membre, deci Romania participa la adoptarea acesteia. În celelalte domenii, de competenţă naţională, legislaţia se face în continuare la Bucureşti.
_____________________________________________
