În mai multe judeţe din ţară, printre care şi Iaşi, Fiscul şi-a făcut un obicei (prost, desigur) de a solicita atragerea răspunderii personale/patrimoniale a foştilor administratorilor la toate insolvenţele/falimentele în care are calitatea de creditor majoritar. Legea 85/2014 spune că atragerea răspunderii POATE fi solicitată şi de “creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală”. Altfel spus, este o posibilitate, nu o obligaţie. Fiscul nu a înţeles asta.
În mai toate cazurile întâlnite, persoana împotriva căreia este demarată o astfel de acţiune este mulţumită “să scape basma curată” şi – chiar dacă este reprezentată de avocat – nu solicită cheltuieli de judecată. O astfel de atitudine a dus şi la inducerea ideii că pârâţii din astfel de dosare nu pot solicita cheltuieli de judecată. FALS!
Persoanele împotriva cărora s-a solicitat atragerea răspunderii personale POT solicita cheltuiele de judecată şi POT OBŢINE cheltuieli de judecată de la reclamantul FISC. Recent am întâlnit două astfel de situaţii şi mă grăbesc să le prezint, în speranţa că pot reprezenta un exemplu pentru alţi foşti administratori hărţuiţi de nişte finanţişti care au o cutumă tâmpită: cer atragerea răspunderii, nu se prezintă la proces (în marea majoritate a cazurilor), depun apel dacă pierd în prima instanţă… şi iar nu se prezintă. Doar bifează o obligaţie de serviciu şi li se rupe că pun pe drumuri nişte oameni nevinovaţi sau că suprasolicită aiurea nişte judecători.
Hărţuiţi în instanţă un an şi jumătate.
Unul dintre acuzaţi nu mai trăieşte
Pe 25 ianuarie 2016, DGRFP – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi a chemat în judecată pe pârâţii ARSENIE Bogdan George, ARSENIE Adrian, CREŢU Ciprian, ŞTEFAN Mihail Dan şi COSTEA Mihai, solicitând antrenarea răspunderii acestora pentru pasivul SC DOORS CO. SRL Iaşi (CUI: 4105689), în cuantum de 236.062 lei – Dosarul nr.4973/99/2015/a1. Demn de menţionat este faptul că lichidatorul judiciar a considerat că nu există motive pentru a solicita atragerea răspunderii personale a foştilor administratori.
După un an şi jumătate, judecătorul sindic Oana PIPERNEA de la Tribunalul Iaşi a pronunţat sentinţa. În ceea ce îl priveşte pe Adrian ARSENIE, acţiunea în antrenarea răspunderii a fost respinsă încă din aprilie 2017 “ca fiind introdusă impotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă”. Mai exact, pârâtul nu mai trăieşte. Sentinţa nu spune când a decedat Adrian ARSENIE, motiv pentru care concluzia este următoarea: Fiscul ori a acuzat un mort, ori a băgat în mormânt un o
m nevinovat.
În cazul celorlalţi 4 acuzaţi, instanţa a spus aşa:
Respinge ca nefondată acţiunea în antrenarea răspunderii formulată de reclamanta DGRFP – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi
Şi acum vine “bomboana”:
Obligă reclamanta (Fiscul – n.r.) la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei în favoarea pârâtului ARSENIE Bogdan George şi în cuantum de 1500 lei în favoarea pârâtului COSTEA Mihai
Din păcate, doar cei doi au solicitat cheltuieli de judecată, chiar mai mari decât cele acceptate de Oana PIPERNEA. Mai exact, Arsenie şi COSTEA au pretins câte 2.500 lei fiecare, dar judecătorul sindic a mai tăiat câte 1.000 de lei. Dacă ar fi pus să plătească 3.000 lei, juristul de la Finanţe care a formulat acţiunea NEFONDATĂ probabil data viitoare s-ar gândi de două ori!
Hai că poate avem şi episodul 2!
Al doilea exemplu este cel al fostului admin
istrator de la MAX CONSTRUCT SRL Iaşi (CUI: 19195345), pe nume Anişoara Elena IFTIMIOAIEI.. Acelaşi reclamant DGRFP – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi nu a avut nicio jenă să solicite atragerea răsunderii personale pentru un pasiv neacoperit în cuantum de 71.918 lei.
Şi Dosarul nr.4236/99/2016/a1 a fost soluţionat de Oana PIPERNEA, care a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta DGRFP – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi şi a mai decis aşa: “obligă reclamanta la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei“.
În acest caz, procesul a durat ceva mai puţin: cererea Fiscului este din 18 noiembrie 2016, iar soluţia a fost pronunţată pe 6 iulie 2017… şi deja a fost atacată cu apel – depus pe 22 septembrie 2017. Cu siguranţă că şi în celălalt dosar menţionat în articol se va înregistra un apel. Nu m-ar mira ca Fiscul să acuze în continuare şi persoana decadată.
De obicei, Curtea de Apel nu răstoarnă sentinţele din prima instanţă (în dosarele de insolvenţă) şi sper că şi în aceste două speţe se va confirma regula. Şi mai sper că judecătorii de la a doua instanţă vor fi mai generoşi şi vor accepta cheltuieli de judecată de peste o mie de euro pentru fiecare solicitant (e un alt proces, care uneori necesită un alt avocat – alte cheltuieli). Şi cum e aproape sigur că nu va plăti din proprie iniţiativă, abia aştept să văd o executare silită împotriva Fiscului…
