afirmă Florin Micu, publisher Auto Expert Media
Ce se întâmplã cu presa tipãritã?
Din pãcate, în România, așa cum am avut o “democrație originalã”, avem și o piațã originalã a presei, care ne afecteazã, artificial, în fiecare zi.
Teoretic, apar periodic tot felul de voci care spun: „printul moare”. Nu-i adevãrat! Printul nu moare singur, dar este ajutat sã moarã! Pentru cã avem tot felul de probleme artificiale în România, care nu țin nici de calitatea printului, nici de dorința de a citi a publicului. Pur și simplu, sunt piedici de toate felurile, în primul rând din rețeaua de distribuție. ªi aici sã vã dau câteva exemple: de mai bine de jumãtate de an, s-au închis chioșcurile de presã din Aeroportul Otopeni. Acestea vindeau, în vremurile normale, cantitãți impresionante de presã, pentru cã era un fapt obișnuit ca, înainte de a te urca în avion, sã-ți iei un braț de ziare și reviste. Pe de altã parte, de mai bine de un an este un proces de transformare a rețelelor de benzinãrii Petrom, de fapt, a magazinelor din aceste rețele de benzinãrii, care devin magazine Auchan. Așa cã, în benzinãriile Petrom puteți sã gãsiți orice, de la iaurturi, pânã la cârnați și bãuturi alcoolice, dar nu mai gãsiți ziare și reviste. Sau, cel mai recent exemplu – rețeaua Inmedio (patronatã de unul dintre cele mai importante grupuri de presã europene) tocmai a înlocuit un raft (ei îi spun modul) de presã cu unul de tabac. Sigur, din vânzarea de tutun se câștigã mai bine decât din presã, dar, la fel de sigur, într-o lume în care sunt din ce în ce mai multe restricții împotriva fumatului, este anormal sã sacrifici presa în favoarea țigãrilor.
Dar în gãri?
Putem sã vorbim la trecut despre gãri, pentru cã știți foarte bine cã oamenii merg din ce în ce mai puțin cu trenul, însã din alte motive, care nu țin de calitatea presei. Iar cea mai gravã problemã este cã, în continuare, dupã 30 de ani de așa-zisã presã liberã, încã asistãm la escrocherii care se întâmplã în piața de distribuție! Încã asistãm la firme care și-au fãcut o tradiție în a prelua presa de la publisheri, de a o vinde, a-și încasa banii și a nu plãti mai departe. Deci, dupã ce cã sunt din ce în ce mai puține puncte de vânzare de presã, publisherii nu mai primesc nici mãcar banii pe care ar trebui sã-i ia de la punctele respective.
Dar mai existã cerere de presã scrisã?
Existã, dar cu diferite nuanțe. Este diferențã între informația cotidianã, rapidã – așa-numitul ziar – și informația de hobby și de nișã. Peste tot pe planetã, informația cotidianã este acum preluatã într-o proporție covârșitoare din online. Te uiți la cursul valutar, citești cine pe cine a mai omorât, ce accident a mai avut loc, dacã a cãzut guvernul sau nu… Deci, nu prea mai existã noțiunea de a cumpãra un ziar generalist, astãzi.
Însã, în același timp, presa de hobby și de nișã funcționeazã foarte bine, peste tot, deoarece acolo gãsești o informație de calitate, gãsești analize, gãsești articole speciale, pe care nu le poți publica, detaliat, pe online. mã refer, aici, la presa de sport, presa pentru femei, presa de automobile, presa de vânãtoare, presa de turism, presa medicalã… Sunt multe domenii în care aceastã presã de hobby și de nișã funcționeazã foarte bine. Este adevãrat cã citești online o informație la doar câteva secunde dupã ce apare, dar nu poți urmãri pe un ecran de telefon (chiar dacã acesta este din ce în ce mai mare) o imagine de calitate, o schema logicã, detaliile unei rochii, operațiile estetice sau ridurile unei vedete, sau elementele de design ale unei mașini.
De ceva timp, am constatat cã presa cotidianã publicã, din când în când, acele bilețele, care, dacã le dezlipești, te anunțã cã ai câștigat ceva.
Legat de acest subiect, noi colaborãm cu mai multe grupuri media internaționale, iar un amic de-al meu, director la
Quattroruote Italia, îmi spunea ceva de genul: „Domnule, în scurt timp, o sã ajungem sã le dãm cadou o mașinã, ca sã cumpere o revistã”!
Ca la Loto…
Da! , într-adevãr, presa cu insert – pentru cã și acel câștig este tot un insert – se vinde mai bine, decât presa fãrã insert. Însã, în același timp, presa auto, alãturi de presa pentru femei, cred cã au rãmas printre cele mai consistente segmente de presã, cu nuclee stabile de cititori. Însã, asta nu suplinește celelalte probleme de distribuție, pentru cã, repet, problema noastrã principalã este distribuția.
Si mai este o problemã: multe publicații au același conținut și în print și în online. si-atunci, omul spune cã nu mai are rost sã cumpere de la chioșc, pentru cã citește același lucru gratuit, în online…
Da și nu, pentru cã nu gãsești în online, mereu, informația identicã și completã, ca în print. De cele mai multe ori, gãsești doar un teaser. Sau gãsești un sumar al informației.
Ca sã te oblige sã cumperi…
Nu este o obligație. Poate cã unii se mulțumesc cu rezumatul informației. Noi, cel puțin, așa facem: prezentãm o parte a informației în online, pentru cã trebuie sã fim la zi cu informația, dar menționãm: „dacã vrei mai multe, citește în revista Auto Expert, ori Auto Motor și Sport, ori Flote Auto.
Pe de altã parte, mã uit la chioșcurile de ziare care au mai rãmas și vãd cã au multe jucãrii și alte lucruri la vânzare, în afara presei scrise, ca sã poatã rezista pe piațã. Ceea ce mã face sã mã gândesc la faptul cã nici cititori ai presei scrise nu prea mai sunt…
Aici sunt mai multe aspecte. În unele chioșcuri nici nu prea mai este presã scrisã, dar dintr-un motiv obiectiv – proprietarul acelui chioșc nu și-a plãtit datoriile fațã de publisheri și-atunci aceștia nu-i mai trimit marfã, pânã nu primesc banii pe vânzãrile anterioare!
Dar nu este un contract ferm, care stabilește condiții și penalizãri?
Si ce dacã? Cred cã, în România, distribuția de presã a fost unul dintre domeniile care a permis cele mai mari “țepe” sau escrocherii… Iar cel mai evident exemplu este faimoasa companie de stat, Rodipet, care a fost privatizatã, iar apoi a fost falimentatã… Teoretic, eu și astãzi mai am de încasat de la ei aproximativ 80.000 de lei. Firma s-a închis, s-a declarat falimentul, așa cã la revedere! si nu este singurul caz.
Si-atunci, ce e de fãcut pentru… reînvierea presei scrise?
Cred cã este nevoie de o acțiune clarã, la nivel politic, care sã asigure un alt cadru pentru presa din România.
Este vorba despre mediul privat, iar statul nu se poate amesteca aici…
Corect, în linii generale. Însã, vorbim despre presã, care este un bun național, iar nevoia de informație este o cerințã strategicã a oricãrei țãri. si am câteva exemple internaționale: de pildã, în Italia, unde noi lucrãm cu Editoriale Domus, poșta italianã are tarif zero, pentru presã. Probabil cã este subvenționatã, într-un fel, de statul italian. Iar asta este o facilitate enormã pentru abonați. În schimb, în România, pe noi ne costã sã trimitem un plic, cu Poșta Românã, aproape cât costã tiparul! Iar asta este cel mai mic cost de expediere, pentru cã, la o firmã de curierat, trimiterea unei reviste costã la fel cu prețul de copertã.
Vã dau un alt exemplu: în Germania – cã, acum, dacã am preluat și “Auto Motor și Sport” știm ce se întâmplã și cu presa din Germania – Deutsche Post are birou în fiecare tipografie și își ia, direct din tipografie, abonamentele. Iar distribuția se face de acolo…
Direct…
Da, direct! Deutsche Post are o listã de la fiecare publisher cu abonamentele și le trimite direct din tipografie… Cum fac eu, în România? Întâi iau revistele de la tipografie, apoi le pun în niște plicuri. ªi tot eu le duc la Poștã! E și normal cã tot procesul acesta – pe lângã efortul meu logistic – mai dureazã încã cel puțin o sãptãmânã pânã când ajunge la abonat, comparativ cu data apariției. Ori, în Germania, prin sistemul de acolo, abonatul primește revista înainte de a fi pe piațã, ceea ce este normal.
Așadar, spuneți cã statul ar avea ceva pârghii…
Sigur existã niște pârghii ale statului și cred cã meritã discutate. Eu, cel puțin, mi-am propus sã am o întâlnire și sã discut aceste probleme cu Lucian Romașcanu, acum, cã tot este ministrul Culturii, el provenind tot din media. ªi poate cã o sã gãsim un punct de plecare în acest demers.
Totuși, pe de altã parte, suntem
într-o erã în care se spune cã totul se mutã pe internet, cã mergem spre digitalizare! Aceeasta este tendința mondialã…
Sunt total de acord.
Si-atunci, multe voci spun cã presa tipãritã dispare. si ce rost mai are sã fie ajutatã sau subvenționatã, dacã tot nu va mai fi?
Nu dispare! Presa tipãritã nu dispare și nu se predã! stiți cã la fel se spunea și despre cartea tipãritã, cã o sã disparã, cã sunt cãrți pe internet și e mai ușor de gãsit orice titlu, mai ales cã nu mai dai bani pe cãrți tipãrite…Câte cãrți ați citit pe e-book?
Niciuna…
Dar bãnuiesc c-ați citit cel puțin vreo 10 cãrți în viațã…
Mãcar…
Mãcar pe an… De ce nu citiți cãrți pe internet?
E prea mare bucuria lecturii clasice… Am vãzut un domn în metrou, care citea de pe tabletã. Iar atunci când a dat pagina, și-a muiat vârful degetului în gurã, din reflex…
si probabil cã-și fãcuse și vreo trei perechi de ochelari pe an, pentru cã ecranul tabletei afecteazã ochii mai mult decât cititul unei cãrți obișnuite…
Dar acel om nu a uitat gestul clasic de a-și umezi vârful degetului, când dã pagina…
Da… și tot așa, ca și acest gest, nici presa tipãritã nu va fi uitatã. Ea va fi mereu, va dãinui, doar cã, într-adevãr, probabil va ajunge un lux. ªi va fi strict ca presã de hobby și de nișã, secțiuni pe care le putem considera ca fiind presã de culturã! Pentru cã, pânã la urmã, vorbim de presa de turism, de vânãtoare, de revistele auto, de pescuit, de sãnãtate, iar aici chiar sunt informații valoroase, pe care le poți pãstra și pe care nu le gãsești rapid pe google! Vã mai dau un ultim exemplu – colegii noștri italieni publicã în fiecare revistã Quattoruote câte 60-70 de pagini cu tabele cu date tehnice și cu prețuri pentru mașinile noi și second hand. Chiar și eu i-am întrebat de ce o mai fac. Iar ei mi-ai confirmat cã acea informație este imposibil de gãsit pe net atât de bine structuratã, iar pentru cititori este mult mai ușor sã rãsfoieascã câteva pagini tipãrite, decât sã caute pe X pagini de site.
/ Ioan Sorin Roșu
