Modul în care suntem predispuși să ne raportăm la lumea exterioară ne determină felul în care o interpretăm. Cu alte cuvinte, ca persoane vizuale, vom fi mai impresionați de lucrurile pe care le vedem. Ca persoane focusate mai mult pe auz, sunetele și vocile celorlalți vor avea un impact mai mare. Ca persoane kinestezice, ceea ce simțim, atât emoțional cât și fizic, vor contura calitatea experiențelor noastre. Experimentarea vieții prin simțuri este ce ne ajută să învățăm despre noi înșine, despre ceilalți și este modalitatea prin care ne formăm experiența de viață.
Potrivit cunoscutului psiholog Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), persoanele auditive tind să fie genul de oameni temperați, care mențin un ritm constant în vorbire și în viață. Pot ieși din zona de confort la fel cum pot rămâne într-o monotonie firească, dacă așa este nevoie. Acestea sunt mai atente la anumite tonalități ale vocii și reacționează mai repede la ele.
“Auditivii rețin mai bine instrucțiunile primite pe cale verbală și își pot aminti cu ușurință anumite secvențe rostite sau auzite. Sunt genul de persoane care memorează foarte ușor secvențe muzicale, ritmuri, precum și versurile melodiilor. La fel, pot reține conversații întregi, dacă sunt suficient de interesați de interlocutor sau de subiect. Preferă să comunice mai mult oral decât în scris – deci vor prefera, de exemplu, să sune sau să trimită mesaje vocale în loc să trimită mesaje text. Au nevoie să fie auziți, ascultați, sunt sensibili la zgomote și pot fi distrași ușor de acestea. Pentru ei contează mai mult modul în care spui ceva, decât ceea ce spui efectiv. Sunt foarte receptivi la orice schimbare de tonalitate, precum și artiști la recunoașterea emoțiilor din vocea unei persoane. Fiind ușor distrași de sunete, pot opta să lucreze într-un mediu extrem de liniștit, ori să pune muzică sau un sunet constant pe fundal, care să acopere restul sunetelor obișnuite, care le-ar putea distrage atenția”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Cum recunoști un auditiv?
Mai mult, specialistul este de părere că, privind la limbajul corpului, putem observa mai multe elemente care să ne ajute să descoperim auditivul din cameră. La nivelul mișcărilor oculare, tendința este să își mențină privirea preponderent în zona mediană, mișcându-și ochii mai mult „între urechi”.
“Asta arată că, în acele momente, persoana respectivă își caută informația în centrii auditivi, fie reconstruind ceva ce a auzit, fie imaginându-și „cum ar suna”. Tonul și ritmul vocii sunt melodioase, cu ritm mediu, temperat. Respirația este preponderent echilibrată, constantă, în partea de mijloc a pieptului. Atunci când ascultă, au tendința să stea cu capul ușor aplecat într-o parte, poate chiar să își schimbe poziția, căutând „unghiul” cel mai bun din care să audă. Ca și gesturi, pot avea tendința de a își atinge gura cu mâinile destul de des, vor sta cu umerii trași pe spate și tind să fie persoane ceva mai corpolente”, consideră psihologul Andra Tănăsescu.
La nivelul limbajului verbal, vor folosi cuvinte și expresii precum:
- Cuvinte: răsunet, melodios, rezonanță, urale, discurs, ecou, strident, vocal, vociferări, zvon, zgomot, declic, cântec, convorbire, etc.
- Verbe: a suna ca, a auzi, a se armoniza, a audia, a cădea de acord, a apela la, a se certa, a se plânge, a vocifera, a anunța, a întreba, etc.
- Expresii: „gură-spartă”, „asta e cu cântec”, a fi pe aceeași lungime de undă” ,„a-și ține gura”, tonul face muzica”, „mi-a picat fisa”, „sunt numai urechi”, „viitorul sună bine”, „suntem în perfectă armonie”, „rezonez cu această persoană/idee”, „tu te auzi ce spui?”, „salvați de clopoțel”, „puterea cuvântului este mare”, etc.
Ce îi deranjează pe auditivi?
Un lucru care îl poate scoate din starea de calm poate fi țăcănitul pixului în timp ce acesta vorbește sau caută să asculte pe cineva. Același lucru este valabil și pentru zgomotele puternice – bormașină, motorul unei mașini, o motocicletă turată lângă el, țipete, uși trântite, un anumit timbru vocal etc. Un alt lucru deranjant pentru un auditiv este să te foiești constant în timp ce vorbești cu el.
“Comparativ cu vizualul care este deranjat de imaginea mișcării, auditivul va fi deranjat de sunetul produs de mișcările constante – de exemplu, scârțâitul unui scaun. Atunci când îi vorbești, are nevoie să păstrezi un ritm constant și clar al cuvintelor. Discursul repezit al unui vizual îl poate obosi foarte tare, dacă nu este exprimat clar și bine articulat. În mediul de lucru, are nevoie de liniște sau muzică de fond care să creeze cumva o armonie „în urechile sale”. Orice inconsistență, orice schimbare bruscă sau ridicare de tonalitate îi poate distrage atenția și astfel să îi întrerupă fluxul de lucru. Atunci când discută cu cineva, este important să o facă într-un loc în care să poată auzi ceea ce spune interlocutorul, altfel va deveni iritat, frustrat și obosit până la sfârșitul conversației. Cum nevoia lui nu este de a vedea, ci de a auzi, se poate simți jignit dacă îi este reproșat că nu ascultă, doar pentru că nu privește persoana care i se adresează. Cei mai mulți sunt incredibil de atenția și rețin tot ceea ce spunem, chiar dacă nu privesc către noi și par absorbiți de alte activități în care sunt implicați”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, cu specializări în terapia de cuplu și familie, dans terapie, somato-terapie, NLP și lucrul cu proiecțiile sinelui. Și-a propus ca prin ceea ce face să aducă în viața fiecărei persoane cu care lucrează un plus de conștientizare, cunoaștere și încredere în propriile forțe. Obiectivul ei este să ofere cât mai multe din experiența ei, atât
