România se situează pe ultimul loc în UE la venitul median al cetățenilor săi exprimat în euro, potrivit datelor publicate de Eurostat. Precizăm că venitul median semnifică faptul că jumătate dintre cetățeni se situează deasupra acestui indicator de referință iar jumătate sub el, ceea ce înseamnă că diferența la noi între mediu și median este substanțială.
Astfel, percepția publică a nivelului de trai este net diferită de datele statistice plecate de la nivelul MEDIU al PIB/locuitor, nivelul MEDIU al salariilor sau nivelul MEDIU al pensiilor.
Pentru edificare, vă prezentăm situația calculată și publicată oficial de Eurostat direct în moneda unică în statele membre din fostul bloc estic, fără ajustare cu prețurile din fiecare țară.
Raportarea la PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard, care arată nivelul de trai ajustat după nivelul prețurilor locale, prezintă România la 72% din media UE, mult peste Bulgaria (55%) și foarte aproape de Ungaria (74%) sau Polonia (76%). Dar aceea este o MEDIE care nu ține cont de distribuția veniturilor între cei mai bogați și cei mai săraci, iar prețurile apar reduse, pentru că așa rezultă din cursul de schimb al leului în raport cu euro.
Dacă distribuția ar fi mai uniformă, fără persoane exagerat de avute dar și fără foarte multe intrate sub pragul de sărăcie relativă, unde ajung aproape 40% dintre români, inclusiv dintre cei care lucrează dar au famiili numeroase, iar cursul leului ar fi mai puternic (chiar dacă prețurile relative ar fi mai mari) atunci venitul MEDIAN ar fi mai mare, nu sub cel din Bulgaria, la două treimi față de Ungaria sau la trei cincimi față de Polonia.
Nivelul de trai nu e 72% față de media UE, ci, de fapt, de…..
Relevant pentru primul aspect este raportul de PIB/locuitor exprimat în euro față de media UE de 1 la 3 (8.780 euro față de 26.370 euro), în timp ce raportul de venit median este de 1 la 4.
Ceea ce arată că, din perspectiva unui român mediu, datele statistice privind evoluția economiei pot fi ajustate cu 75%. Altfel spus, din perspectivă personală, media de 72% față de UE ca nivel de trai s-ar traduce cel mai probabil în doar 54%, deși avem destule persoane care se poziționează cu mult peste media europeană.
Așadar, dincolo de creșterea PIB și de avansul mediei salariale și de pensii, ar trebui avută în vedere păstrarea coeziunii sociale și apropierea nivelului de trai. Nu prin majorări discutabile și fără sursă de finanțare sustenabilă în timp ci printr-o politică de deduceri mult mai pronunțată în funcție de situația familală a fiecăruia. Altfel spus, statul în loc să dea tot mai mult, ar putea să nu mai ia uniform. Nu neapărat prin cota unică, ce poate fi păstrată (chiar și la un nivel mai ridicat) ci prin neimpozitarea în limitele unor plafoane rezonabile.
Nota metodologică a Eurostat
Venitul disponibil pe adult-echivalent este venitul total al unei gospodării, după impozitare și alte deduceri, care este disponibil pentru cheltuieli sau economii, împărțit la numărul membrilor gospodăriei convertite în adulți egalizați; Membrii gospodăriei sunt egalizați sau echivalați prin ponderare în funcție de vârstă, utilizând o scală de echivalență a OCDE.
Venitul disponibil pe adult-echivalent se calculează în trei etape:
1.se însumează toate veniturile monetare primite din orice sursă de către fiecare membru al unei gospodării; Acestea includ veniturile din muncă, investiții și prestații sociale, plus orice alte venituri ale gospodăriei; Impozitele și contribuțiile sociale plătite se deduc din această sumă;
2.pentru a reflecta diferențele în ceea ce privește dimensiunea și componența gospodăriei, venitul total (net) al gospodăriei este împărțit la numărul de „adulți echivalenți”, utilizând o scară standard (echivalentă): Scara OCDE modificată; Această grilă acordă o pondere tuturor membrilor gospodăriei (și apoi le adaugă pentru a ajunge la dimensiunea echivalentă a gospodăriei):
* 1.0 pentru primul adult;
* 0.5 până la a doua persoană și fiecare persoană ulterioară cu vârsta de cel puțin 14 ani;
* 0.3 pentru fiecare copil cu vârsta sub 14 ani.
3.La final, cifra rezultată se numește venitul disponibil pe adult-echivalent și este atribuită în mod egal fiecărui membru al gospodăriei.
Pentru indicatorii sărăciei, venitul disponibil pe adult-echivalent se calculează pe baza venitului disponibil total al fiecărei gospodării împărțit la dimensiunea echivalentă a gospodăriei. Perioada de referință a venitului este o perioadă fixă de 12 luni (cum ar fi anul calendaristic sau fiscal precedent) pentru toate țările, cu excepția Irlandei, pentru care ancheta este continuă și veniturile sunt colectate pentru ultimele douăsprezece luni.
