Misoginismul fățiș și cel ascuns – cât “spațiu” de manifestare are cu adevărat femeia în zilele noastre

Misogin reprezintă persoana (bărbat) care evită societatea, cercurile, compania femeilor și care manifestă aversiune sau dispreț față de părerea, acțiunile, inteligența, capacitatea de reușită, independența femeii și/sau determină și acceptă dreptul la acces profesional în anumite posturi doar pe alte criterii decât competența.

În multe privințe, societatea noastră a parcurs un drum lung când vine vorba de tratamentul femeilor. Știm totuși că societatea noastră este departe de a fi egală, mai ales când vine vorba de forme mai subtile de discriminare, de multe ori manifestate inconștient. Mulți indivizi încă demonstrează un anumit nivel de antipatie față de femei, denumită și misoginism.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), consideră că misoginismul este o formă extremă de sexism care este adesea definită ca ură și dispreț față de femei. O persoană cu credințe misogine ar putea să nu fie conștientă de faptul că demonstrează o ură față de femei – sau chiar crede că urăște femeile – dar comportamentul și cuvintele lor expun prejudecăți, dispreț sau ostilitate față de femei.

“În societățile în care misoginismul este predominant, există adesea rate ridicate de violență față de femei. Femeile pot fi văzute ca proprietăți sau cetățeni de clasa a doua și, în consecință, sunt maltratate atât la nivel individual, cât și la nivel instituțional. De exemplu, unei femei care este abuzată de un soț (nivel individual) i se poate spune de către un ofițer de poliție că nu va aduce acuzații împotriva soțului ei, deoarece este o chestiune de familie (nivel instituțional). Alte viziuni ale misoginismului o definesc ca un mod de a controla sau pedepsi femeile care contestă dominanța masculină. Misoginismul este, de asemenea, indisolubil legat de multe alte forme de violență, în special violența bazată pe gen, cum ar fi violența domestică, agresiunea sexuală. Când o persoană simte ură sau dispreț față de femei în general, devine mult mai ușor să comită violență împotriva lor. O persoană cu o viziune mondială misogină poate privi femeile din viața lor ca proprietate și le poate controla cu asprime. De asemenea, pot reacționa cu furie dacă o femeie nu le oferă ceea ce se simt îndreptățiți să primească, cum ar fi sexul sau dragostea romantică, ceea ce poate duce la agresiuni sexuale, violență fizică sau chiar omucidere. Actele misogine includ oricare dintre cele care încadrează un sex sau un gen ca fiind inferior”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Totodată, specialistul afirmă că misoginismul este de trei tipuri:

1. Sexismul. “Această formă de ură, opresiune, de incriminare, intimidare este ușor de identificat, deoarece se referă la un comportament secret. Orice act vizibil, vorbire sau atitudine sau teorie care tratează femeile ca fiind inferioare bărbaților, ceea ce dezavantajează femeile față de bărbați și, prin urmare, subjugă femeile și, atunci când subiectul este considerat legitim, atunci este o formă de sexism. Exemple de astfel de referințe sexiste se găsesc în textele scrise de unii dintre cei mai venerați filosofi: Platon, Aristotel, Sf. Augustin, Kant și Hegel sunt toți vinovați de astfel de ”păcate”. De asemenea, multiple exemple de sexism se regăsesc în atitudinea preoților din majoritatea religiilor. Sexismul este manifestarea exterioară a unui nivel încorporat de discriminare, nu este o situație contingentă, care circulă liber, ca un fenomen social emergent”, explică psihologul..
2. Patriarhatul. “În patriarhat, instituțiile și obiceiurile sunt toate favorabile supremației masculine. Prin obținerea unui sprijin instituțional și social, practicile sexiste sunt în continuare puse la punct în patriarhat. Este posibil ca această prezență să nu fie ușor identificabilă într-o societate, deoarece funcționează ca o structură subiacentă a comportamentului uman. Patriarhia are roluri specifice atribuite bărbaților și femeilor. Femeile sunt obiectivate în acest mod social. Există moduri diferite de a obiectiviza femeile. Modurile de obiectivare variază de la societate la societate și de la o perioadă a istoriei la alta. Ceea ce este comun tuturor formelor de patriarhat este supremația masculină. Patriarhia este înrădăcinată în controlul bărbaților asupra muncii productive și reproductive a femeilor. Patriarhia este în mod necesar legătură cu puterea. Cei care au putere au dreptul de a controla des minusul celor care sunt neputincioși – funcționează pe principiul că superioritatea justifică dominația. Patriarhatul încorporează în mod necesar și sancționează o distribuție inegală a puterii care ajută la menținerea status quo-ului opresiunii. În patriarhat, omul se naște cu un privilegiu de gen masculin. Acest avantaj nu este câștigat prin alegere. Deși nu poți fi tras la răspundere pentru un astfel de privilegiu, poți fi tras la răspundere personală pentru faptul că nu ai făcut nimic pentru a împiedica perpetuarea privilegiului de gen masculin”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
3. Falocentrismul. “Aceasta este o formă de discriminare a femeilor la nivel conceptual. Dacă sexismul este discriminare la nivel de vorbire și acțiune, iar patriarhatul este opresiune structurală, falocentrismul este o formă de dominație masculină conceptuală. Falocentrismul este o serie discursivă de proceduri – ceea ce înseamnă că această formă de practici conceptuale este stabilită prin argument sau raționament, spre deosebire de intuiție. S-a susținut că există o esență umană transcendentă de sex/gen – o esență care este neutră între sex/gen. Prin dezvoltarea și exprimarea acestei esențe, bărbații și femeile pot obține demnitate, libertate și egalitate. De asemenea, pot depăși toate formele de diferență și discriminare. Conform acestei concepții, scopul eliberator ar trebui să fie prăbușirea identității masculino-feminine într-o identitate umană. Ideea este că opresiunea sexuală trebuie să continue, cu excepția cazului în care corpul este tranșat sau deplasat ca centru al identității feminine, ceea ce înseamnă că esența umană este acordată în tărâmul conștiinței departe și în afară de corp. Feministele identifică o manevră masculină implicită în această clasificare tripartită a bărbatului/femeii și a omului. Se presupune că această categorie umană este la fel de părtinitoare de gen ca și categoriile de bărbat și femeie”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga. De peste 12 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.