La începutul unui an nou, care este, până la urmă, mai mult un început psihologic, decât unul calendaristic, Curtea Veche Publishing prezintă o nouă apariție, un posibil leac pentru tot ce-am pierdut în anul greu ce a trecut – „Compasiunea și mintea umană” de Paul Gilbert. O provocare inedită și documentată științific de a contrabalansa potențialul întunericului din psihicul uman cu forța tămăduitoare a compasiunii.
După ce compasiunea a fost multe secole una dintre bazele spiritualității și a moralității, științele cognitive și psihologia au început să o așeze în centrul relațiilor interumane și să o scoată în evidență ca unul dintre elementele cruciale pentru o bună sănătate mentală și comunicare armonioasă. Cartea psihologului clinician Paul Gilbert aduce la un loc neuropsihlogia, practicile budiste și conceptul lui Carl Jung al arhetipurilor pentru a demonstra că terapia prin compasiune ne poate ajuta să nutrim o mai bună relație cu sinele și implicit cu ceilalți.
Orice schimbare începe cu mintea, într-un sens cât se poate de concret, pe care autorul îl explică prin recurs la cercetări recente, de factură evoluționistă, din neuroștiințe și psihanaliză: avem un creier „vechi“, spune el, proiectat în scopul supraviețuirii, care intră adesea în conflict cu creierul „nou“, de origine mai recentă în cazul speciei umane evoluate, capabil de operații mai complexe și mai subtile. Printre consecințele acestui conflict se numără furia, anxietatea și depresia care, neconștientizate și gestionate necorespunzător, pot intoxica întregul țesut de relații interumane ale unei persoane, și așa pus la încercare de presiunile vieții contemporane și ale societății axate pe performanță și consum.
„Neuronii care se aprind împreună creează conexiuni” este un fapt științific pe care Gilbert își bazează multe dintre demonstrații. Esența acestui enunț este ideea că oamenii își pot schimba direcția mentală și se pot concentra pe compasiune față de sine și față de ceilalți, versus acționând impulsiv la amenințări, pierderea cuiva drag, activarea instinctului de supraviețuire ș.a.m.d. Ne putem antrena creierele pentru a fi mai buni, mai iubitori, toleranți, blânzi cu noi înșine. În mod similar, dacă reacționam cel mai des conform tiparelor creierului „vechi”, mintea va imita aceste comportamente. Aici intervine terapia prin compasiunea, pentru ca crea tipare noi care vor duce la o transformare profundă a persoanei.
„A afișa compasiune nu înseamnă a fi slab sau drăguț“, spune Gilbert. Iată o bună premisă pentru provocarea pe care ne-o lansează autorul. Abordarea compasiunii în relația cu propriul sine, cu cei din jur și în fiecare domeniu al vieții cotidiene cere un efort susținut și o practică asiduă. Trebuie să ne înfruntăm cele mai întunecate cotloane ale minților noastre pentru a putea să fim mai blânzi cu noi înșine. Trebuie să ne creem o nou paradigmă mentală în care creierul „vechi” conviețuiește în echilibru cu cel „nou”.
PAUL GILBERT (n. 1951) este un psiholog și psihoterapeut britanic, recunoscut la nivel mondial pentru inițierea terapiei bazate pe compasiune. Înainte de pensionare, Gilbert a condus Mental Health Research Unit din Derbyshire, iar în prezent continuă să predea psihologie la University of Derby și este președinte al Compassionate Mind Foundation. În 2011 i-a fost acordat titlul de Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic pentru meritele în domeniul sănătății mintale, unde s-a ocupat cu precădere de tulburările afective, anxietate, depresie și psihoze. Până la acel moment, publicase deja 21 de cărți și peste 100 de articole științifice, fiind totodată membru al British Psychological Society.
Volumul „Compasiunea și mintea umană” de Paul Gilbert se poate găsi pe curteaveche.ro și în librăriile din țară.
