După președinție, Emil Constantinescu a revenit în domeniul universitar și a continuat cu consolidarea ONG-urilor, având funcția de președinte al Asociației pentru Educație Cetățenească, al Fundației Române pentru Democrație. De asemenea, acesta este și președintele-fondator al Institutului pentru Cooperarea Regională și Prevenirea Conflictelor.
Din 2001, acesta este membru fondator și membru în cadrul Comitetului director al Clubului Politic Balcanic și membru în Board-ul directorilor Institutului Est Vest din New York. Pe plan internațional, acest are o mare ieșire, întrucât ocupă diverse funcții înalte în diferite comitete, centre și fundații.
În anul 2006, domnul Constantinescu devine membru fondator al Fundației Generația Europeană. Totodată, a fost lansat și proiectul Forumului Generația Europeană XXI. Scopul principal al acestuia a fost formarea unei elite profesionale și morale românești noi, dar și realizarea enciclopediei „România 2007- Starea națiunii”.
Un an mai târziu, devine co-chairman al World Justice Project, iar în cadrul aceleiași organizații devine director în 2008.
În același an, Constantinescu, alături de prim-ministrul Poloniei (1997-2001), Jerzy Buzek, prim-ministrul Estoniei (1992-1994, 1999-2002), Mart Laar și fostul prim-ministru al Ungariei(1998-2002), Viktor Orban u contribuit la realizarea Advisors on Cuban Transition. De-a lungul anilor, datoria activității sale, Emil Constainescu a primit numeroase premii și decorațiuni, dintre care amintim: Premiul pentru Omul European de Stat al Anului 1998, distincție conferintă de Institutul East- West, New York, SUA, Premiul Asociației Barourilor Americane pentru merite excepționale în promovarea statului de drept (Atlanta, 1999), Premiul Gusi pentru Pace, Manila, Filipine, 27 noiembrie 2013, Trofeul „Pace prin Cultură și Educație” decernat la Berlin „pentru realizări excepționale obținute de-a lungul întregii vieți”, 19 decembrie 2013. |