Cum anticipam într-un interviu dat la RFI peste vară, nu merită să ne pierdem vremea cu toate idioțeniile puse de parlamentari în Codul Penal, că nu vor trece de Curtea Constituțională.
Și nu au trecut, cum nu a trecut nici legea Curții de Conturi, cea aleșilor locali, etc.
CCR nu poate judeca totdeauna cum ne place nouă, dar din cauza conflictelor politice fără măsură a ajuns principalul arbitru și actor al statului de drept. De salutat și rolul lui Daniel Morar, care face poate o treabă mai importantă aici decît cînd îl trimitea în judecată pe Vântu, deși nici aceea nu a fost puțin. Dar nici Dorneanu nu merită să fie scuipat pe stradă, sau ce mai fac lumpenjustițiarii, deciziile sunt evident echilibrate.
Cu toate astea justiția a luat și decizii care prezintă riscuri, dar încercînd să se apere de alte riscuri, și din cauza unor acțiuni politice hazardate.
De calculat, de exemplu, dacă merita ca Dide și Tianu Burduja să se agite pe 10 august dîndu-se drept diaspora la un miting provocator, din cauza căruia Înalta Curte ne-a restrîns practic dreptul de a demonstra fără aprobare în preajma Guvernului sau Parlamentului. De ce, pentru că pănă atunci se credea că putem controla asemenea manifestări, după aceea s-a văzut că nu putem și atunci justiția a cerut să își asume cineva răspunderea. Vă amintiți că am cerut oamenilor de bună credință să nu mai urmeze pe oricine la manifestații, fără a ști dacă e SRI, KGB sau vreun dezaxat sau mercenar cu cine știe ce agendă. USR sau ONG-urile sunt perfect capabile să organizeze manifestații și să și le asume. Cea din 10 august a fost o diversiune ordinară, concepută ca să provoace panica și represiunea (că nu aveau cum să dea jos un guvern în vacanță), să facă titluri negative prin prea europeană și să ajute dezbaterea de peste cîteva zile despre sancționarea noastră. A fost o acțiune iresponsabilă, din care am pierdut libertate, nu am cîștigat, iar beșteleala din parlamentul european nu o să o deconteze doar PSD; cum cred unii, ci românii, care iată că apar mai corupți decît bulgarii care nu au făcut niciodată nimic contra corupției.
Cealaltă decizie a CCR care ne-a lovit a fost puterea mai mare dată ministrului Justiției în numirea și destituirea procurorilor. Dacă tabăra justiției, într-o scenetă de proastă calitate, cu Polițeanu făcînd plîngeri penale și LCK imediat sărind să le investigheze (cine i-a pus nu a avut minte), nu insista cu urmărirea membrilor guvernului pentru o schimbare de politică penală (proastă, dar nu nelegitimă la un guvern ales), care a fost Ordonanța 13, nu s-ar fi împins la conflictul constituțional (era de așteptat ca guvernul să se apere de dreptul procurilor de a nu-i lăsa să guverneze) și nu s-ar fi ajuns niciodată să tranșeze CCR, care nu prea avea ce face conform Constituției decît să clarifice ce înseamnă „sub autoritatea” ministrului Justiției. Clarificînd, a slăbit o separație a puterilor în stat (nici o constituție nu e perfectă, iar a noastră nici pe departe), și iată așa o acțiune prea agresivă și stupidă a dus la o pierdere, în final. Decizia actuală a ministrului Toader de a putea seziza el inspecția judiciară o înțeleg, că e clar că secția de procurori a CSM nu a fost capabilă pînă acum să exercite vreo putere de disciplinare, dar nu o aprob, și trebuie și ea atacată pe toate căile legale. Din nou însă, dacă secția de procurori era ceva mai critică cu alde Onea, poate nu ajungeam aici, la pasul înapoi.
Cîtă vreme curțile funcționează autonom, fără să ia ordine nici de la PSD nici de la SRI, democrația noastră e OK. Dacă nu ar fi unii iresponsabili din Parlament care scriu legi doar ca să pice la CCR (și după aceea continuă să conducă comisii de revizuit legislația) și alții care, ca să îi oprească, fac și ei lucruri partizane sau negîndite, mai că aș zice că degeaba ne beștelesc unii, problemele noastre nu sunt serioase față de ce văd pe la vecini. Pentru cine nu știe, să nu uităm că Polonia și Ungaria au luat-o pe o pantă fără întoarcere nu sub comuniștii lor, la fel de clientelari și demagogi ca ai noștri, deși mai cu carte, ci sub anticomuniști, care s-au apucat să schimbe Constituții și să „depolitizeze” Curți Constituționale sub pretextul luptei cu fostei comuniști (după 20 de ani de la căderea comunismului). În ultimul an am văzut adesea încercări de imitare ale lui Orban și Kaczinsky prin presa de dreapta de pe Internet, și cum românii, de la gaura din steag la referendumul pentru familie numai de orginalitate nu pot fi acuzați, să fim atenți ca reacțiunea la acțiunea PSD contra justiției să nu producă efecte chiar mai rele decît acțiunea propriu-zisă. Mai bine scrieți plîngeri constituționale bune și la toate ocaziile, și dacă vreți să obțineți vreo demisie cu folos nu-l uitați pe Ciorbea, că – da – e o problemă că el, și numai el, poate sesiza CCR pe lucruri importante. În rest însă, noi trebuie să apărăm statul de drept, nu să ne luptăm cu el, iar CCR, cu toată imperfecțiunea ei, e azi instituția sa de bază.
Alina Mungiu Pippidi-preluare Romania Curata
