Despre Tablitele de la Tartaria si misterul scrierii stravechi. Deplasandu-se pe soseaua Alba Iulia-Orastie, in dreptul localitatii Tartaria, calatorul este fascinat de straniul monument aflat la intersectia soselei cu drumul ce duce spre sat. Multi nu cunosc semnificatia acestui bloc monolitic de piatra, ce are redate pe suprafata sa, trei „ferestre” pictate alb-negru cu reprezentari stilizate a unor semne ciudate si misterioase. La baza monumentului se afla o explicatie laconica: „Tartaria 5500 i.Hr. Primul mesaj scris din istoria omenirii”. Prima impresie te duce parca cu gandul la mesajele extraterestrilor. Intrand in localitate si intreband oamenii incepi, incet-incet, sa te dumiresti cu privire la semnificatia ciudatului monument. Concluzia la care ajungi in urma discutiilor cu localnicii ar fi aceea ca, in aceasta localitate minuscula si necunoscuta, este posibil sa fi locuit, in urma cu mii de ani, o comunitate ce a apartinut unei civilizatii care a inventat „prima scriere din istoria omenirii”!
Toata povestea a luat nastere odata cu descoperirea in perimetrul acestei localitati, a trei tablite de lut, scrijelite cu semne pictografice. Descoperirea lor este una care a revolutionat lumea stiintifica, starnind o seama de controverse si ipoteze, care mai de care mai bizare. Totul a inceput in 1961, cand arheologul Nicolae Vlassa de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, a descoperit in situl arheologic de la Tartaria, aceste trei artefacte ceramice neobisnuite, sub forma unor plachete din lut, in cadrul orizontului stratigrafic delimitat ca apartinand civilizatiei cunoscute de arheologi sub titulatura: cultura Vinca. Cele trei tablite, doua dreptunghiulare si una rotunda, aveau scrijelite reprezentari stilizate animaliere, vegetale si grupuri de semne-simboluri, despartite prin anumite linii in registre. Pana acum nimic deosebit, dat fiind faptul ca intr-o sapatura arheologica elementul surpriza in activitate de cercetare si descoperire a trecutului, este mereu prezent. De fapt, acesta este si farmecul meseriei de arheolog si motivul pentru care, nu de putine ori, arheologii au fost asemuiti cu cautatorii de comori. De data aceasta insa, „comoara de la Tartaria” avea sa schimbe radical teoriile privind inventarea si aparitia scrierii stravechi in istoria umanitatii, scriere care fusese atribuita sumerienilor si datata, conform dovezilor arheologice, in jurul a 3300 i.Hr. Reprezentarile de pe tablitele de la Tartaria pareau a reda un fel de protoscriere straveche, uimitor de asemanatoare celei de pe tablitele sumeriene. insa prezenta lor in acel context arheologic era una cu totul inedita, atat pentru teritoriul tarii noastre cat si pentru spatiul balcanic. Odata cu descoperirea controversata si prezentarea lor comunitatii stiintifice de cercetatori, prin articole si studii, a inceput balciul desertarii ipotezelor bombastice, publicate in carti, studii, reviste si dezbateri realizate pe marginea acestora. Unele cat se poate de stiintifice si obiective, in timp ce altele par a fi de-a dreptul stiintifico-fantastice…
Isteria declansata de descoperirea tabletelor era legata de trei chestiuni:
Primo: Tablitele descoperite la Tartaria, in stratul cultural Vinca(!), erau mai vechi cu mai bine de un mileniu decat cele sumeriene.
Secundo: Daca se admitea ipoteza ca tabletele reprezinta intr-adevar semne ale unei protoscrieri, ele puteau fi dovada celei mai vechi scrieri gasite pana in prezent. Din pacate certificarea autenticitatii lor nu a putut fi realizata prin metode de datare absoluta, din cauza interventiilor de conservare realizate imediat dupa descoperirea lor. Prin urmare, ele au fost atribuite perioadei neoliticului avand ca argument esential contextul stratigrafic in care au fost descoperite.
Tertio: Pornind de la faptul ca nu puteau fi datate exact, ele puteau fi interpretate doar tipologico-stilistic fiind posibila acceptarea lor ca importuri, aduse pe calea migratiilor sau a schimbului din zona Mesopotamiei. insa, descoperirea unor piese arheologice ce prezentau semne similare, cum ar fi cele de la Ocna Sibiului, Turdas si Daia Romana, la care s-au adaugat si artefacte relativ similare din tarile invecinate (Bulgaria, Serbia, Ungaria etc.), par sa sustina teoria existentei unei posibile scrieri stravechi a populatiilor neolitice care au locuit spatiul dunarean.
Aura de mister care le inconjoara lasa loc de interpretari ce divagheaza pana la afirmatii de genul ca in spatiul transilvanean a existat o „Die Alte Europa” din care isi trage originile actuala Europa, iar leaganul civilizatiei s-ar afla de fapt aici si nu in zona Orientului Apropiat.
In prezent, teoria controversata a celebrelor tablite de la Tartaria, nu poate fi validata sau invalidata, deoarece asemenea probelor dintr-un dosar, dovezile se contrazic si se anuleaza reciproc. Un lucru este insa cert: in vreme ce in spatiul mesopotamian numarul tablitelor cu semne de protoscriere este de ordinul sutelor de mii, in Transilvania, deocamdata, cele trei tablite de la Tartaria sunt unice…
In fine, nu putem sa nu ne intrebam totusi, in orgoliul nostru national: suntem sau nu l’ombelico del mondo, respectiv leaganul civilizatiei unde a s-a inventat prima scriere pamanteana? Cine, si de la cine a preluat scrierea straveche? Ce a fost mai intai? Tartaria sau Sumer-ul? (articol preluat din revista Business Point, varianta print, nr.51)
