Domnule Petre Roman, ati fost premierul Romaniei in acea perioada grea, dupa decembrie 1989, in care s-au produs transformari profunde. Care a fost cel mai dificil lucru, atunci?
Cel mai greu lucru era sa infruntam realitatea economica dezastruoasa a momentului! Revolutia nu a fost rezultatul sentimentului de opresiune, de abandonare a valorilor morale, ci a fost motivata in principal de situatia economica a tarii, care era ca o tesatura destramata. Situatia economica era extraordinar de grava, aveam o economie neperformanta, o productivitate extrem de scazuta, atat in industrie, cat si in agricultura. Pe de alta parte, atunci nu exista decat sector public si totul venea la guvern, deci eu eram prim-ministrul unui guvern de la care se astepta totul (asa era rezultatul Revolutiei – guvernul conducea tot). Asa ca eu trebuia sa incerc sa conduc tara pe drumul transformarii!
Saltul acesta de la o situatie extraordinar de grea, impreuna cu asteptarile uriase ale romanilor, insemnau un lucru extrem de dificil.
Multi spun ca situatia romanilor este mult mai dificila acum, decat era inainte de 1989. Ce parere aveti?
Nu poate fi adevarat lucrul acesta! Daca, astazi, atat de multi romani considera ca era mai bine atunci, ei se gandesc – pur si simplu – la faptul ca pentru multi dintre ei statutul social de atunci era mai „cumsecade”. Asa cum bine stiti, traiam intr-o societate „egalitara”, iar deosebirile dintre venituri erau foarte mici. in schimb, conta foarte mult statutul social. si va rog sa faceti comparatii intre profesorii, inginerii, medicii, chiar muncitorii de inalta calificare de atunci si cei cu aceleasi competente, cu aceleasi calificari, din societatea de astazi. Atunci, ei erau oameni respectati! Aceasta diferenta consider eu ca ii face pe multi dintre romanii de astazi sa spuna ca atunci era mai bine! inainte de 1989, specialistii pe care i-am amintit erau oameni cu o anumita demnitate profesionala, iar nivelarea veniturilor facea sa nu existe sentimentul – atat de prezent astazi – ca unii s-au imbogatit fara un just temei, cum se spune, asa cum sunt astazi suspiciuni privind imbogatiri din bani publici, prin scheme de hotie, de coruptie s.a.m.d. Prabusirea oricaror valori morale in societatea pe care o traim noi astazi, face ca frustrarea sa joace un rol esential. Iar frustrarea, desigur, ii duce pe oameni la gandul ca, intr-un fel, le-ar fi fost mai bine atunci. Dar, cu tot drumul intortocheat, complicat, plin de erori parcurs de Romania in 22 de ani, economia tarii se afla acum intr-o situatie mult mai normala decat atunci, desi exista si acum multe lucruri ce ar trebui corectate.
Daca tot ati adus vorba despre asta, cum caracterizati economia Romaniei de astazi?
Astazi, tabloul economiei noastre este unul incomplet, daca ne referim la cadrul Uniunii Europene. Avem o economie inca insuficient modernizata, iar lucrurile sunt clare din acest punct de vedere. Pe de o parte, avem o infrastructura slab dezvoltata, iar pe de alta parte, exista zone industriale si agricole in care productivitatea este foarte scazuta (cu toate ca sunt alte sectoare in care productivitatea se apropie de nivelul statelor dezvoltate, dar coexistenta celor doua extreme este daunatoare, pentru ca prima categorie trage in jos segmentul in care situatia este buna). As dori sa dezvolt putin aceasta idee. Noi am avut o perioada de crestere a productivitatii, intre 2000 si 2007. Din datele statistice oficiale – iar eu le cunosc pe cele date de BNR – productivitatea a crescut atunci cu 81%, in vreme ce veniturile reale au sporit cu 67%. Prin urmare, ne-am aflat pe o tendinta normala, corecta. Este adevarat ca situatia buna s-a datorat, in mare parte, si unui aport mare de investitii straine directe. in acea perioada au intrat in tara cam 37 de miliarde de euro.
Unii comentatori spun ca e usor sa conduci o tara atunci cand sunt bani, dar adevarata arta este de a conduce
atunci cand nu sunt bani in buget…
Intr-adevar, dar intre cele doua afirmatii exista o a treia, mai puternica din punctul meu de vedere si care spune asa: „Nu stiti sa faceti bani pentru tara, plecati; sa vina altii, care stiu”! Asta este fraza mea!…
Cum este, acum, Romania politica?
Din punct de vedere politic, as spune ca ne gasim intr-o fundatura! Este vorba despre un mod de a face politica in care interesul de clan, interesul propriu sau interesul de partid sunt plasate deasupra responsabilitatii fata de interesul public, fata de stat, fata de functia publica detinuta de un politician sau altul. Acesta cred ca este raul cel mare in care se afla astazi politica romaneasca si – prin aceasta – insasi tara, pentru ca este obstacolul major in modernizarea si insanatosirea Romaniei, pe drumul ei catre standarde europene!
Mai au incredere romanii in clasa politica?
Datorita numeroasele sondaje de opinie publica, stim cu precizie faptul ca romanii, intr-o majoritate covarsitoare, nu mai au incredere nici in oamenii politici si nici in partidele politice, iar aceasta situatie ar trebui sa ne preocupe in cel mai inalt grad, deoarece – chiar daca reflexul romanilor este negativ fata de clasa politica – „ecuatia” fundamentala a politicii nu inceteaza sa-si arate valoarea! Adica, exista o latura politica pentru orice am dori sa realizam in tara. in democratie, nu exista alta modalitate!
Ati venit in politica din mediul universitar. Cum vedeti invatamantul romanesc de astazi?
Mergand putin pe firul istoriei, stim ca Romania a dat lumii personalitati marcante ale culturii universale. Trebuie sa constatam, insa, ca foarte multe dintre acestea s-au implinit si au devenit mari personalitati nu in tara, ci afara! Iar exemple sunt multe si bine-cunoscute! Dar – si aici intervine partea cu adevarat ingrijoratoare, legata de intrebarea dumneavoastra, daca, inclusiv in perioada comunista, mai ales in anii ’60-’70, dar chiar si in anii ’80, scoala romaneasca producea elite intr-o proportie nu mai mica decat cele realizate de marile universitati occidentale, in domeniile pe care le cunosc eu (matematica, fizica, discipline tehnice, medicina, arhitectura, drept…), astazi – din pacate – scoala romaneasca a decazut mult! Este un paradox trist: am intrat in democratie, suntem intr-o societate libera, dar calitatea invatamantului era superioara in perioada comunista! Atunci, meritocratia exista intr-o masura mai mare decat astazi! Spunand lucrul acesta, va dati seama ca eu – ca om de la baricada, in decembrie 1989 – am mai degraba o strangere de inima!
Daca ati fi premierul Romaniei de azi, care sunt primele masuri pe care le-ati lua?
In primul rand, trebuie sa fie un semnal de autoritate in ceea ce priveste cheltuierea corecta a banilor publici, un semnal puternic impotriva coruptiei. Se poate face acest lucru, dar este nevoie de o larga sustinere politica! Pe de alta parte, ar trebui sa ne „inhamam“ repede, foarte serios, la o transformare a fiscalitatii in beneficiul locurilor de munca, iar legatura dintre cele doua elemente este simpla: in Romania, cinci locuri de munca din sapte se afla in sfera serviciilor, deci orientate domestic, catre „interior”. Acest tip de locuri de munca este intr-un mare pericol, astazi, din cauza unui sistem fiscal gresit, care suprima, care „sufoca” inainte de a pedepsi ilegalitatile! in Romania anului 2012, noi inca avem o fiscalitate cu mentalitate invechita, din anii ’80, ceea ce dauneaza sanselor de crestere economica! A treia masura este legata de prima si se refera la eficienta cheltuirii banului public. Deci, avem aici doua aspecte: pe de o parte, cheltuire corecta si, pe de alta parte, cheltuire eficienta!
Iesim din criza economica?
Sigur ca este de asteptat o revenire economica, pentru ca – odata ce economia europeana va iesi cu adevarat din starea de criza – nu avem cum sa nu ne revenim si noi. insa, Romania nu are o strategie, nu are o viziune in acest sens!
Daniel Negut (Interviu preluat din revista Business Point, nr. 65, varianta print)
