Romania a primit recent o lectie de capitalism. O lectie dura as putea adauga. Daca bunicii nostri se rugau sa vina americanii, ei bine, iata ca acestia, incepand cu anii ’90 au venit. Au venit si nemtii si englezii si finlandezii etc. Toti cei care au vrut sa investeasca in Romania. Un vechi proverb spune insa ,,atentie ce iti doresti pentru ca ti se poate indeplini ce ti-ai dorit”. Au simtit-o pe pielea lor muncitorii de la Jucu din judetul Cluj. si probabil acesta nu va ramane un caz singular. Marile companii multinationale isi pregatesc constiincios planul B, construind in tari din Africa sau tari din Europa care nu sunt integrate in Uniunea Europeana, fabrici care se pare ca vor prelua comenzile anilor urmatori. In fond de ce nu, avand in vedere mana de lucru foarte ieftina, taxele si impozitele mult reduse fata de UES (desi exista si costuri suplimentare cu transportul si livrarea marfurilor, distantele fiind mai lungi). Avand ca exemplu modelul industriei constructoare de masini, unde se lucreaza pe comanda, marile companii internationale produc doar pe comanda, daca analizam cu atentie trendul descendent al cererii.
Nouriel Roubini, profetul crizei, indica, preluand ideile lui Karl Marx, chiar o autodistrugere a capitalismului si nu este prea departe de adevar, as spune, avand in vedere faptul ca Al Treilea Razboi Mondial se desfasoara sub ochii nostri. Nu cu arme conventionale ci cu arme economice in principal. Pentru a cuceri o tara, nu este nevoie sa o invadezi cu trupe, e suficienta acordarea de imprumuturi (vezi cele de la FMI si Banca Mondiala) pe care, pentru a le putea inapoia este nevoie, desigur de “ajustari” economice a industriei, agriculturii, in general a economiei tarii respective. Astfel, tara in cauza va importa masiv, productia interna fiind aproape neglijabila, ajungand o piata de desfacere a produselor de import.
Sa nu le plangem insa de mila doar celor de la Jucu, caci se impune a fi pusa o intrebare pertinenta: cum de am putut fi atat de naivi incat sa ne incredem aproape exclusiv in durabilitatea anumitor investitii din Romania? Faptul ca acum acesti investitori cauta alte locatii pentru afacerile lor, nu se datoreaza exclusiv lipsei autostrazilor (desi si acest lucru a avut un cuvant greu de spus in luare acestor decizii) ci si altor factori economici (si politici) imaturitatii si incompetentei, stim noi cui…
Luand ca exemplu hiper-market-urile si mall-urile, acestea, desi au avut suportul capitalurilor straine, au fost construite si utilate tot de muncitorii romani. Deci s-ar putea face investitii romanesti stabile in urma carora profitul, si nu doar salariile muncitorilor sa fie reinvestite real si durabil in Romania.
Desigur si importurile sunt necesare (un bun exemplu in acest sens ar fi fructele exotice, masinile, telefoanele mobile sau calculatoarele) si nici o tara din lume nu se poate sustine doar prin resurse proprii dar ar fi mai bine sa promovam produsele romanesti, iar celor de import, sa le fie aplicate accize mai mari pt a nu face o concurenta neloiala celor autohtone si a mentine sau chiar a creea noi locuri de munca pentru romani. Cine doreste o masina mai buna, un calculator mai bun sau un telefon mai performant, trebuie sa plateasca ceva mai mult.
Ar tebui sa invatam ceva din greselile facute, sa ni le asumam, sa nu le mai repetam ci sa cautam solutii pentru atragerea de capitaluri preponderent romanesti, oferind facilitati si reduceri la plata taxelor si impozitelor pentru investitorii romani cu precadere. Sa facem aceste lucruri pentru ca o tara nu se poate dezvolta doar din comert, economia trebuind sustinuta de o productie si o agricultura sanatoase, care ar asigura un viitor mai bun generatiilor viitoare si nu i-ar indatora excesiv pe copiii si nepotii nostri.
Acesta ar fi normalitatea spre care trebuie sa tindem, dupa umila mea parere. Poate ca gresesc. Urmaresc insa cu interes evolutia economiei romanesti pentru a semnala solutii.
Mai bune,desigur….
(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)
