M-am intalnit cu Radu Beligan intr-o imprejurare care nu prea are de-a face cu teatrul. Prezenta Maestrului, intr-o seara de toamna tarzie, a fost surpriza pregatita de organizatorii seminarului financiar-bancar EU-COFILE – Banca Nationata a Romaniei, Alpha Bank si Asociatia Romana a Bancilor – desfasurat recent la Sinaia. Iar maestrul Beligan ne-a incantat cu o prestatie exceptionala, vorbind timp de aproape doua ore despre teatru si viata. Despre viata sa, la cei aproape 92 de ani (ii va implini pe 14 decembrie) si despre marea sa iubire: teatrul!
« Am ajus la varsta cand fiecare zi este un cadou Ceresc… in ultima vreme, foarte multa lume imi pune aceasta intrebare stereotipa: ‘Care este secretul logevitatii dvs.?’ Cat timp mai am inca rabdarea sa le raspund, le spun ca, dupa mine, secretul biblic al longevitatii este IUBIREA! Cred ca suntem pe Pamant pentru acest lucru unic: sa iubim. Repet adesea celor ce vor sa m-asculte: ‘iubiti ce vreti, dar iubiti’! Nimic nu este mai dezastruos decat ‘infirmitatea’ inimii. si – pentru ca am acest prilej – dati-mi voie sa va declar ceea ce n-am putut sa fac, pana acum: sa va declar ca va iubesc! Da! Va iubesc si pe dvs, spectatorii mei credinciosi, care m-ati facut ceea ce sunt azi… Va multumesc pentru toate invatamintele cu care dulce m-ati ‘impovarat’ de-a lungul atator ani. Am calatorit frumos imopreuna! Cum spunea minunatul meu prieten Philippe Noiret: ‘daca viata este o calatorie scurta, trebuie sa incercam sa o facem la calasa intai’!” – a spus Maestrul, in finalul spectacolului pe care ni l-a oferit.
Apoi, dupa aplauzele noastre furtunoase, a acceptat sa-mi ofere un scurt interviu, in exclusivitate.
Ce este teatrul: lux, necesitate, distractie, relaxare sau… afacere?
Teatrul este una dintre posibilitatile cele mai fericite de a te invata sa fii OM! Un om intreg, lucru care ar trebui invatat, din ce in ce mai mult, in ultima vreme. Probabil ca ati urmarit in presa – si mai ales la televiziuni – dramele care s-au intamplat in ultimul timp, cu actorii, care trebuie sa treaca prin niste situatii de neinteles. Teatrele sunt obligate, acum, sa dea afara foarte multi actori, sa faca economii. Teatrele nu mai au voie sa-i angajeze pe actorii trecuti de o anumita varsta si care sa fie platiti ca si cum ar avea al doilea salariu…
Ma rog, nu ma amestec in toate astea, pentru ca eu sunt « desprins » de aceste probleme teatrale. Nu vreau sa-mi amintesc decat de vremurile frumoase, in care teatrul era « rege ». Asta m-a facut ca, in zilele acestea atat de nefericite pentru teatru, sa fac un pic de… « propaganda » pentru el.
in spectacole, vorbiti foarte mult despre Ion Luca Caragiale, pe care l-ati si jucat foarte mult. Cat de actual este Caragiale?
Pai, se vede asta in fiecare zi, de dimineata si pana seara! Ce sa mai comentez?…
in spectacolul dvs., ne-ati spus ca “hrana necesara vietii unui actor este cultura”. Iar, apoi, vorbind despre marele actor Ion Iancovescu, ati marturisit ca “nu prea citea”…
A! Nu are nici o legatura ce se intampla in acea epoca de “minune teatrala”, la inceputurile teatrului romanesc! Sigur ca, in acea perioada nu prea erau scoli, iar teatrul se juca mai mult in stil “amatoresc”, dar asa este la inceput. insa, acei actori despre care v-am spus ca nu prea citeau, ca nu citeau nici macar ziarele, aceia erau genii, care suplineau – prin calitatile teatrale si alte calitati – tot ceea ce inseamna “cultura”. Cu o mare inteligenta si o enorma putere de a patrunde in sufletul omului, superioare chiar si unui filozof.
Ce parere aveti despre actualele tendinte regizorale si – mai ales – scenografice, care scot teatrul din registrul clasic?
Ce sa va spun? Oricum, eu merg mai rar acum la teatru, sa vad teatru, pentru ca nu am timp. Dar sunt unele exagerari care ma imbolnavesc, pur si simplu, asa ca nu as vrea sa intru in detalii cu acest subiect. Las criticii de teatru sa vorbeasca si sa analizeze.
Au plecat dintre noi, in ultimii ani, multi actori din ceea ce ne obisnuisem sa denumim “generatia de aur”. Cine vine in urma lor?
Nu am de unde sa stiu cine va veni in locul lor. (“Am constatat ca tinerii ‘aspiranti’ la statutul de actor nu prea accepta sa li se dea sfaturi ‘batranesti’. Oscar Wilde spunea ca ‘este o prostie sa dai sfaturi, iar sa dai sfaturi bune este de-a dreptul catastrofal’! De cate ori am fost intrebat daca arta actorului se poate invata la scoala, raspunsul meu a fost ca se pot deprinde, acolo, unele legi generale, unele reguli tehnice, dar ca misterul creatiei nu-l poti descoperi decat singur! Foarte greu si de-a lungul multor ani” – spunea maestrul, in spectacolul sau). Dar am impresia ca s-a cam terminat cu marii profesori. si fara mari profesori nu putem face un teatru de mare calitate!
Daniel Negut
